Femei și lagăre de concentrare din al doilea război mondial

Femeile evreiești, țiganii și alte femei, inclusiv disidenții politici din Germania și din țările ocupate de naziști, au fost trimise în lagărele de concentrare, forțate să lucreze, supuse unor experimente medicale și executate, așa cum erau bărbații. „Soluția finală” nazistă pentru poporul evreu includea toți evreii, inclusiv femeile de toate vârstele. În timp ce femeile care au fost victime ale Holocaustului nu au fost victime doar în funcție de sex, dar au fost alese din cauza etnicității, religiei sau activității politice, tratamentul lor a fost adesea influențat de sexul lor.

Zonele pentru tabere pentru femei

Unele tabere aveau zone speciale pentru femeile deținute ca prizoniere. Un lagăr de concentrare nazist, Ravensbrück, a fost creat special pentru femei și copii; din 132.000 din mai mult de 20 de țări încarcerate acolo, aproximativ 92.000 au murit de înfometare, boală sau au fost executați. Când tabara de la Auschwitz-Birkenau a fost deschisă în 1942, a inclus o secțiune pentru femei. Unii dintre cei transferați acolo erau din Ravensbrück. Bergen-Belsen a inclus în 1944 o tabără de femei.

Amenințări pentru femei

Genul unei femei în tabere ar putea să o supună victimizării speciale, inclusiv violul și sclavia sexuală, iar câteva femei și-au folosit sexualitatea pentru a supraviețui. Femeile care erau însărcinate sau care aveau copii mici au fost printre primele care au fost trimise în camerele de gaz, identificate ca nu sunt capabile de muncă. Experimentele de sterilizare au vizat femeile, iar multe alte experimente medicale au supus și femeilor un tratament inuman.

Într-o lume în care femeile sunt adesea apreciate pentru frumusețea lor și potențialul lor pentru copii, forfecarea părului femeilor și efectul unei diete înfometate asupra ciclurilor menstruale s-au adăugat la umilirea experienței lagărului de concentrare. La fel cum rolul de protecție preconizat al tatălui asupra soției și a copiilor a fost batjocorit atunci când era neputincios să-și protejeze familia, la fel s-a adăugat umilinței mamei de a fi neputincioși pentru a-și proteja și a-i hrăni pe copii.. 

Aproape 500 de bordeluri de muncă forțată au fost înființate de armata germană pentru soldați. Câteva dintre acestea se aflau în lagăre de concentrare și lagăre de muncă.

Câțiva scriitori au examinat problemele de gen implicate în experiențele Holocaustului și în lagărele de concentrare, cu unii susținând că „picătura” feministă detrage enormitatea generală a groazei, iar alții susținând că experiențele unice ale femeilor definesc în continuare această groază..

Voci ale victimelor

Cu siguranță una dintre cele mai cunoscute voci individuale ale Holocaustului este o femeie: Anne Frank. Alte povești despre femei, cum ar fi Violette Szabo (o femeie britanică care lucrează în Rezistența franceză care a fost executată la Ravensbrück) sunt mai puțin cunoscute. După război, multe femei au scris memorii despre experiența lor, inclusiv Nelly Sachs care a câștigat premiul Nobel pentru literatură și Charlotte Delbo care a scris declarația bântuitoare: „Am murit la Auschwitz, dar nimeni nu o știe”.

Femeile rome și femeile poloneze (non-evreiești) au primit, de asemenea, ținte speciale pentru tratament brutal în lagărele de concentrare.

Unele femei au fost, de asemenea, lidere active sau membre ale grupurilor de rezistență, în interiorul și în afara lagărelor de concentrare. Alte femei făceau parte din grupuri care căutau să salveze evreii din Europa sau să le aducă ajutor.