Scrierea unui plumb sau a unui animal într-un articol

A conduce sau Lede se referă la propozițiile de deschidere ale unei scurte compoziții sau la primul paragraf sau la două dintr-un articol sau eseu mai lung. Conducătorii introduc subiectul sau scopul unei lucrări, și în special în cazul jurnalismului, trebuie să atragă atenția cititorului. Un plumb este o promisiune a ceea ce urmează, o promisiune că piesa va satisface ceea ce un cititor trebuie să știe.

Ele pot adopta mai multe stiluri și abordări și pot avea diverse lungimi, dar pentru a avea succes, conducerea trebuie să mențină cititorii citind, sau altfel toate cercetările și raportările care au intrat în poveste nu vor ajunge la nimeni. Cel mai adesea, atunci când oamenii vorbesc despre clienți, este în scrierea periodică profesională, cum ar fi în ziare și reviste. 

Opiniile diferă în funcție de lungime

Există multe moduri în ceea ce privește modul de a scrie un plumb, ale cărui stiluri diferă probabil în funcție de tonul sau vocea piesei și publicul destinat într-o poveste - și chiar lungimea generală a poveștii. O lungă funcție dintr-o revistă poate scăpa de un avans care se construiește mai lent decât o știre din moment despre un eveniment de știri sfâșietoare într-o hârtie zilnică sau pe un site de știri.

Unii scriitori notează că prima propoziție este cea mai importantă a unei povești; unii ar putea extinde asta la primul paragraf. Totuși, alții ar putea accentua definirea publicului și mesajul pentru acei oameni în primele 10 cuvinte. Indiferent de lungime, un avantaj bun se referă la problemele cititorilor și arată de ce este important pentru ei și cum se raportează la ei. Dacă vor fi investiți din prim-plan, vor continua să citească.

Știri tari versus caracteristici

Știrile grele conduc pe cine, ce, de ce, unde, când și cum în piesa din față, cele mai importante informații în sus. Ei fac parte din structura clasică a poveștilor cu piramidele inversă. 

Caracteristicile pot începe într-o multitudine de moduri, cum ar fi cu o anecdotă sau un citat sau un dialog și vor dori să obțină punctul de vedere imediat. Povestirile și știrile ambele pot seta scena cu o descriere narativă. De asemenea, pot stabili o „față” a poveștii, de exemplu, pentru a personaliza o problemă arătând cum afectează o persoană obișnuită.

Poveștile cu conductoare de arestare pot prezenta tensiune chiar în față sau pot pune problema despre care vom discuta. S-ar putea să-și exprime prima propoziție sub forma unei întrebări.

În cazul în care puneți informațiile istorice sau informațiile de fundal depind de piesă, dar poate funcționa, de asemenea, cu scopul de a pune la sol cititorii și de a le oferi contextul piesei imediat, pentru a înțelege imediat importanța poveștii.

Toate cele spuse, știrile și funcțiile nu au neapărat reguli grele despre ceea ce duce la funcționarea fiecărui tip; stilul pe care îl iei depinde de povestea pe care trebuie să o spui și cum va fi transmis cel mai eficient.

Crearea unui cârlig

„Reporterii de ziare au variat forma muncii lor, inclusiv scrierea unei povești mai creative Oportunitati. Aceste oportunități sunt adesea mai puțin directe și mai puțin „formulate” decât plumbul tradițional al rezumatului de știri. Unii jurnaliști numesc aceste știri ușoare sau indirecte.
"Cel mai evident mod de a modifica un rezumat de știri este de a utiliza numai caracteristica sau poate două dintre cele ce, cine, unde, când, de ce și Cum la conducere. Prin întârzierea unora dintre răspunsurile la aceste întrebări esențiale ale cititorului, propozițiile pot fi scurte, iar scriitorul poate crea un „cârlig” pentru a prinde sau îndura cititorul să continue în corpul poveștii. "
(Thomas Rolnicki, C. Dow Tate și Sherri Taylor, „Jurnalism scolastic”. Blackwell, 2007)

Utilizarea detaliului arestării

"Există editori ... care vor încerca să scoată un detaliu interesant din poveste pur și simplu pentru că detaliul se întâmplă să-i oripileze sau să-i îngrozească." Unul dintre ei a spus că oamenii citesc această lucrare la mic dejun,„Mi s-a spus Edna [Buchanan], a cărei idee de succes conduce este unul care ar putea determina un cititor care ia un mic dejun cu soția sa să-și scuipe cafeaua, să-și strângă pieptul și să spună: „Dumnezeule, Martha! Ai citit asta!” ”
(Calvin Trillin, "Covering the Cops [Edna Buchanan]." "Povești de viață: profiluri din New Yorkerul,"ed. de David Remnick. Random House, 2000)

Joan Didion și Ron Rosenbaum pe Oportunități

Joan Didion: "Ceea ce este atât de greu la prima propoziție este că ești blocat cu ea. Toate celelalte vor ieși din acea propoziție. Și până când ai expus prima Două propoziții, opțiunile tale au dispărut. "
(Joan Didion, citat în „Scriitorul”, 1985)

Ron Rosenbaum: "Pentru mine, conduce este elementul cel mai important. Un plumb bun întruchipează o mare parte din ceea ce povestea este - tonul ei, accentul său, starea de spirit. Odată ce am înțeles că acesta este un pas important, pot începe cu adevărat să scriu. Este un euristic: un mare avantaj cu adevărat Oportunitati tu spre ceva. "
(Ron Rosenbaum în "Noul nou jurnalism: conversații cu cei mai buni scriitori non-ficțiuni din America despre meșteșugurile lor", de Robert S. Boynton. Vintage Books, 2005)

Mitul primei linii perfecte

„Este un articol de credință al camerei de știri pe care ar trebui să începi prin a lupta pentru perfect conduce. Odată ce această deschidere va veni în sfârșit - potrivit legendei, restul poveștii va curge ca lava.
"Nu este probabil ... A începe cu plumbul este ca și cum ai începe școala medicală cu chirurgia creierului. Toți am fost învățați că prima propoziție este cea mai importantă; deci este și cea mai înfricoșătoare. În loc să o scriem, ne zgâlțâim și fumăm și amânăm. Sau pierdem ore întregi scriind și rescrierea primelor câteva rânduri, mai degrabă decât să continuăm cu corpul piesei ...
"Prima propoziție indică calea pentru tot ce urmează. Dar scrierea acestuia înainte de a-ți sorta materialul, a te gândi la concentrarea ta sau a-ți stimula gândirea cu o scriere reală este o rețetă pentru a te pierde. Când ești pregătit să scrie, ceea ce ai nevoie nu este o propoziție de deschidere fină, ci o declarație clară a temei tale. "
(Jack R. Hart, „A Writer's Coach: An Editor's Guide to Words That Work. Random House, 2006)