Multe verbe italienești importante, precum „fare - to do / to make” sau „essere - to be”, sunt neregulate, ceea ce înseamnă că nu respectă modelele de conjugare obișnuite (infinitive stem + terminații). Pot avea o tulpină diferită sau terminații diferite.
Există doar trei verbe neregulate cu prima conjugare (verbele care se termină în -sunt):
FAPT AMUZANT: Verbul „a face” este derivat din facere, un verb latin din a doua conjugare, deci este considerat un al doilea verb neregulat de conjugare.
În prezentul moment, „îndrăznește” este conjugat astfel:
îndrăznește - să dai
io fac | noi diamo |
tu dai | voi data |
lui, lei, Lei dà | essi, Loro danno |
În prezentul moment, „privirea” este conjugată după cum urmează:
privi - a rămâne, a fi
io sto | noi stiamo |
tu stai | voi stat |
lui, lei, lei sta | essi, Loro stanno |
Verbul „stare” este folosit în multe expresii idiomatice. Are diferite echivalente engleze în funcție de adjectivul sau adverbul care îl însoțește.
Iată câteva alte exemple:
În prezentul moment, „andare” este conjugat după cum urmează:
andare - a merge
io vado | noi andiamo |
tu vai | voi și voi |
lui, lei, lei va | essi, Loro vanno |
Dacă verbul „andare” este urmat de un alt verb (a merge să danseze, a merge să mănânce), secvența andare + a + infinitiv este folosit.
„Andare” este conjugat, dar al doilea verb este folosit la infinitiv. Rețineți că este necesar să folosiți prepoziția „a” chiar dacă infinitivul este separat de forma de andare.
Când vorbiți despre mijloace de transport, folosiți prepoziția „în” după verbul „andare”.
Excepție: andare a piedi - a merge
De regulă generală, când andare este urmat de numele unei țări sau al unei regiuni, se folosește prepoziția „în”. Când este urmat de numele unui oraș, se folosește prepoziția „a”.