Pronunțarea vocalelor spaniole

Vorbitorii de engleză găsesc în general destul de ușor pronunția vocalelor spaniole. Aproximarea strânsă a tuturor sunetelor lor există în engleză și, cu excepția E iar uneori tăcut U, fiecare dintre vocale are practic un sunet.

Principalul lucru de reținut este că în spaniolă sunetele vocalelor sunt în general mai distincte decât în ​​engleză. În limba engleză, orice vocală poate fi reprezentată de ceea ce este cunoscut sub numele de schwa, un sunet vocal nestăpânit, cum ar fi „a” în „about”, „ai” în „mountain” și „u” în „pablum”. Dar în spaniolă, un astfel de sunet indistinct nu este folosit. Deși, ca în majoritatea limbilor, sunetele vocalelor pot varia ușor cu literele înainte și după ele, în general sunetul rămâne același indiferent de cuvântul în care se află.

Pronunțarea celor 5 vocale

În primul rând, sunetele mai mult sau mai puțin invariabile:

• A se pronunță similar cu „a” în „tată” sau „o” în „mansardă”. Exemple: Madre, Ambos, hartă. Există unii vorbitori care pronunță uneori A ceva la jumătatea distanței dintre „a” în „tată” și „un” în „mat”, dar în majoritatea zonelor, primul sunet dat este standard. Vezi și lecția despre pronunțarea .
• eu se pronunță în mod similar cu „ee” în „picioare” și „e” în „mine”, deși, de obicei, puțin mai luminos. Exemple: finca, timbru, mi. Această scrisoare este acoperită mai detaliat în lecția despre pronunțarea eu.
• O se pronunță ca „oa” în „barcă” sau „o” în „os”, deși, de obicei, puțin mai luminos. Exemplu: Teléfono, Amo, Foco. Consultați lecția despre pronunțarea o pentru mai multe informații.

Acum, cele două vocale al căror sunet se poate schimba:

• E se pronunță în general ca „e” în „întâlnit” când este la început sau în interiorul unui cuvânt. Se pronunță în mod similar cu canadianul „eh”, un fel de versiune scurtată a „é” în „cafeneaua” engleză, când se află la sfârșitul cuvântului. Uneori poate fi undeva între cele două sunete. Nu este tocmai sunetul scrisorii engleze „A”, care, dacă este pronunțat încet, adesea are un sunet „ee” la sfârșit, ci mai aproape de „e” de „met”. Rețineți că, chiar și atunci când este la sfârșitul cuvântului, într-o propoziție poate suna mai mult ca „e” de întâlnit. De exemplu, într-o frază ca de exemplu de când în când, fiecare e are aproximativ același sunet. Exemple: cafenea, compadre, embarcar, ENERO. Vezi și lecția despre pronunțarea e.
• U se pronunță în general ca „oo” în „boot” sau „u” în „tune”. Nu o pronunțați ca „u” în „uniformă”. Exemple: Universo, reuniune, Unidos. În combinații gui și GUE, precum și după q, u este tăcut. Exemple: Guía, guerra, quizás. Dacă u trebuie pronunțată între a g și eu sau e, deasupra acestuia este plasat un umlaut (numit și dieresis). Exemple: vergüenza, lingüista. Această scrisoare este acoperită mai detaliat în lecția despre pronunțarea u.

Diftonguri și Triftonguri

Ca și în engleză, două sau trei vocale în spaniolă se pot îmbina pentru a forma un sunet. Sunetul este practic sunetul celor două sau trei vocale pronunțate rapid. De exemplu, u atunci când este urmat de un A, e, eu sau o sfârșește să sune ceva de genul „w” în „apă”. Exemple: Cuaderno, Cuerpo, cuota. ai combinația sună ceva ca sunetul „ochiului”. Exemple: fân, airear. eu atunci când este urmat de un A, e sau u sună cam ca „y” în „galben.”: hierba, Bien, Siete. Și sunt posibile și alte combinații: miau, Uruguay, Caudillo.

Pronunțarea „Y”

În general, y se pronunță la fel ca și dacă ar fi fost eu, ca parte a unui diftong. Exemple: rey, soia, yacer. Unele cuvinte care sunt derivate din engleză și au un y la sfârșit păstrează adesea pronunția engleză. De exemplu, în melodiile populare puteți auzi cuvinte precum sexy și fraze precum Oh copil. Această scrisoare este acoperită mai detaliat în lecția despre pronunțarea y.