Participantul trecut italian

În gramatica italiană, participio sau participiu, este, împreună cu infinitivul și gerundul, un mod verb neterminat: de la sine, nu definește persoana care face actul sau chiar tensiunea acțiunii, până când nu este folosită într-o propoziție.

Aproape toate verbele au participii, prezent și trecut (există excepții, iar unele au unul, dar nu celălalt). Câteva exemple dintre cele care le au amândouă sunt parlare, cu parlante (prezent) și parlato (trecut); Sapere, cu sapiente (prezent) și Saputo (trecut); agire, cu agente (prezent) și Agito (trecut).

participio prezent este folosit un pic mai puțin frecvent și, în general, ca adjectiv sau substantiv (de exemplu, Amante: „iubitor” ca substantiv sau ca adjectiv). participio passato, pe de altă parte, este extrem de important: se folosește, împreună cu conjugările verbelor auxiliare avere sau essere, pentru a crea toate timpurile compuse ale tuturor verbelor. Se folosește și ca substantiv, adjectiv și în multe construcții de clauze secundare.

Cum se formează Participio Passato

Particulele trecute obișnuite se formează prin renunțarea la terminațiile infinitive -sunt, -mai înainte, sau -mânie și adăugând, respectiv, sufixele -ato, -si tu, sau -Ito.

Printre participii obișnuite ale verbelor din trecut -sunt:

• Camminare (a merge): camminato (Mers)
• imparare (a invata): Imparato (învățat)
• lavare (a spala): Lavato (spălat)

Printre verbele din -ERE:

• credere (a crede): creduto (Crezut)
• Sapere (a ști): Saputo (Cunoscut)
• Tenere (a păstra): tenuto (ținut)

Printre verbele din -mânie:

• capire (a întelege): Capito (Înțeles)
• finire (a termina): Finito (terminat)
• sentire (a auzi, a simți): sentito (Auzit / pâslă)

Dar multe, multe verbe au participii neregulate din trecut și acest fapt este suficient pentru a face un verb italian neregulat (deși restul conjugării poate fi complet regulat - în cazul scrivere, de exemplu, sau offrire).

Printre numeroasele participante neregulate din trecut se numără doar câteva: vissuto pentru verb Vivere; Cotto pentru cuocere; messo pentru mettere; Rotto pentru rompere; Preso pentru prendere; perso pentru perdere; și, în cazul scrivere și offrire așa cum sa menționat mai sus, scritto și a oferi sa.

Datorită frecvenței cu care se folosesc participiile anterioare, pe măsură ce înveți verbele tale, merită să petreci ceva timp căutându-le într-un dicționar italian (pentru a vedea dacă sunt obișnuite sau neregulate) și să îi redați memoriile din trecut.

În termeni compuși

Particulele trecute fac parte din fiecare compus italian încordat, împreună cu o conjugare a verbului auxiliar essere sau avere: indicativ passato prossimo, trapassato prossimo, trapassato remoto, și viitor anteriore; pasato congiuntivo și trapassato; condizionale passato, infinitivul trecut și gerundul trecut.

După cum știți, unele verbe folosesc auxiliarul essere în timpurile lor compuse și unii iau avere: verbele tranzitive (cu obiecte directe) iau mai ales avere; verbele de mișcare, verbele reflexive și reciproce și unele alte verbe intransitive folosesc essere. Dar sunt multe verbe intransitive care iau avere-lottare, a lupta și ridere, a râde - și multe verbe care, în funcție de modul lor, pot lua oricare.

Auxiliarul afectează participio numai atunci când verbele se conjugă cu essere, caz în care participio passato în timpurile compuse trebuie să fie de acord cu numărul și sexul subiectului sau în timpurile compuse ale verbelor cu avere cu pronume de obiect direct.

Să ne uităm la un verb care poate fi tranzitiv, dar și reflexiv-Vestire-și vezi cum se comportă trecutul său în unul dintre timpurile compuse, passato prossimo:

	Vestire	Vestirsi
Io	Io ho vestito la bambina.	Io mi sono vestito / a.
Tu	Tu hai vestito la bambina.	Tu ti sei vestito / a.
Lui, lei, lei	Lui / lei ha vestito la bambina.	Lui / lei si e vestito / a.
Noi	Noi avem vestit de bambină.	Noi ci siamo vestiti / e.
Voi	Voi trebuie să vestiți bambina.	Voi vi siete vestiti / e.
Loro, Loro	Loro au vestit la bambina.	Loro si sono vestiti / e.

După cum vedeți, în cazul utilizării tranzitorii (îmbrăcarea fetiței), participiul trecut vestito trece neschimbat prin conjugare; sub forma reflexivă (a se îmbrăca pe sine) cu essere, participiul trecut se schimbă, la fel ca un adjectiv.

Alte utilizări ale Participio Passato

În afară de această funcție verbală foarte importantă (folosită ca verb), participiul trecut în italiană servește și altor scopuri:

• Ho visto uno sconosciuto. Am văzut un străin.

Acolo, Necunoscut, participiul trecut al sconoscere, este folosit ca substantiv.

• Hanno preso una macchina rubata. Au luat o mașină furată.

Acolo, rubato, participiul trecut al rubare, este folosit ca adjectiv.

Și ca o ancoră la clauze secundare, cam ca un gerund sau, din nou, ca un adjectiv:

• Mangiata la pizza, andarono a casa. După ce au terminat de mâncat pizza, s-au dus acasă.
• Nel tempo assegnatogli, gli studenti fecero i compiti. În timpul care le-a fost dat, studenții și-au făcut temele.
• Stabilita la pace, ricominciarono il lavoro. Pacea fiind stabilită, au început din nou munca.
• Offeso dal professore, lo studente uscì dall'aula. După ce a fost jignit de profesor, elevul a părăsit sala de clasă.
• Arrivata a casa, mi sdraiai sul letto. Odată ajuns acasă, m-am întins pe pat.
• Date le circostanze, sunt partita. Având în vedere circumstanțele, am plecat.

În acele propoziții, participiile din trecut mangiare (mangiato), assegnare (assegnato), stabilire (stabilito), offendere (offeso), arrivare (arrivato), și a indrazni (Dato) au valoare relativă, temporală sau cauzală în clauzele subordonate.

Studioul Buono!