Înțelegerea mărcilor diacritice în franceză

Există patru accente franceze pentru vocale și un accent pentru o consoană. Înțelegerea fiecăruia dintre aceste accente este vitală, deoarece schimbă de fapt pronunția literelor pe care le modifică, creând în esență litere complet diferite pentru limba franceză. 

Accente vocale

accent aigu ' (accent acut) poate fi doar pe an E. La începutul unui cuvânt, indică adesea că un S obișnuia să urmeze această vocală, de ex., étudiant (student).
accent mormânt (accent grav) poate fi găsit pe un an A, E, sau U. Pe A și U, de obicei servește pentru a distinge între cuvinte care altfel ar fi omografii; de exemplu., ou (sau) vs. où (Unde).
accent circonflexe ˆ (circumflex) poate fi pe un A, E, eu, O, sau U. Circumplexul indică de obicei că un S obișnuia să urmeze această vocală, de exemplu., forêt (pădure). De asemenea, servește pentru a distinge între omografii; de exemplu., du (contracția lui de + Le) vs. dU (participiu trecut din devoir).
accent tréma ¨ (dieresis sau umlaut) poate fi pe un E, eu, sau U. Se folosește atunci când două vocale sunt una lângă alta și ambele trebuie pronunțate, de ex., naiv, Saul.

Accent consonantic

cédille ¸ (cedilla) se găsește doar pe scrisoare C. Schimbă un sunet dur C (precum K) într-un sunet C soft (ca S), de ex., Garçon. Cedilla este nu plasat în fața lui E sau I, deoarece C sună întotdeauna ca un S în fața acestor vocale.

Litere mari

Este esențial să puneți accente în locurile lor corespunzătoare; un accent incorect sau lipsă este o greșeală de ortografie la fel cum ar fi o literă incorectă sau lipsă. Singura excepție este literele majuscule, care sunt adesea lăsate neaccentuate.