Înțelegerea dispoziției subjunctive în spaniolă

Starea de spirit subjunctivă poate fi descurajantă pentru vorbitorii de engleză care învață spaniolă. Acest lucru se întâmplă mai ales pentru că, deși engleza are propria dispoziție subjunctivă, nu folosim foarte des formele sale distinctive. Prin urmare, adesea, subjunctivul poate fi învățat cel mai ușor prin studierea unor exemple de utilizare a acestuia.

Care este starea de spirit subjunctiv?

Să începem cu elementele de bază: Starea de spirit (uneori numită modul) a verbului fie exprimă atitudinea vorbitorului față de verb, fie descrie modul în care se folosește verbul într-o propoziție.

Cea mai obișnuită dispoziție - dispoziția indicativă - este folosită pentru a se referi la ceea ce este real, pentru a afirma fapte, pentru a face declarații. De exemplu, verbul din „Leu el libro„(Eu citesc cartea) este în dispoziția indicativă. În schimb, starea de spirit subjunctiv este folosită de obicei în așa fel încât sensul verbului se raportează la modul în care vorbitorul se simte despre el. În propoziția "Espero que Este feliz"(Sper că ea este fericit), al doilea verb, Este (este), poate sau nu să fie realitate; ceea ce este important aici este atitudinea vorbitorului față de a doua jumătate a propoziției.

Exemple de dispoziție subjunctivă

Utilizări adecvate ale dispoziției subjunctive pot fi cel mai bine văzute prin exemple. În aceste propoziții-exemple, verbele spaniole sunt toate cu dispoziție subjunctivă (chiar dacă verbele englezești nu sunt). Explicațiile te pot ajuta să înțelegi de ce verbele sunt în primul rând dispoziții subjunctive.

  • Quiero que nu tengas Frío. (Vreau să nu-ți fie frig.)
    • Este irelevant dacă persoana respectivă este sau nu rece. Propozitia exprimă o dorință, nu neapărat realitatea.
  • Siento que tengas Frío. (Îmi pare rău că ți-e frig.)
    • Propoziția exprimă emoțiile vorbitorului despre o realitate percepută. Ceea ce este important în această propoziție sunt sentimentele vorbitorului, nu dacă cealaltă persoană este de fapt rece.
  • Te doy mi chaqueta para que nr tengas Frío. (Îți dau haina mea ca să nu-ți fie frig.)
    • Propoziția exprimă intenția vorbitorului, nu neapărat realitatea.
  • Se permite que lleven chaquetas allí. (Oamenii au voie să poarte acolo jachete.)
    • Fraza exprimă permisiunea pentru ca o acțiune să aibă loc.
  • Dile a ella que lleve una chaqueta. (Spune-i să poarte sacoul ei.)
    • Aceasta exprimă a poruncește sau dorește a vorbitorului.
  • Este preferabil ca ustedes nr viajen maine a Londra. (Este de preferat să nu călătoriți la Londra mâine.)
    • Subjunctivul este adesea folosit în a da sfaturi.
  • Fără nadie que Tenga Frío. (Nimeni nu-i e frig.)
    • Aceasta este o expresie a negare a acțiunii într-o clauză subordonată.
  • Tal vez Tenga Frío. (Poate că îi este frig.)
    • Aceasta este o expresie a îndoială.
  • Da, da fuera rico, tocaría el violín. (Dacă eu au fost un om bogat, aș juca ghicitorul.)
    • Aceasta este o expresie a unei afirmații contrar faptului. Rețineți că în această traducere engleză, „erau” se află și în dispoziția subjunctivă.

Compararea dispozițiilor subjunctive și indicative

Aceste perechi de propoziții prezintă diferențe între indicativ și subjunctiv. Rețineți cum în majoritatea exemplelor, forma verbului englez este aceeași în traducerea celor două dispoziții spaniole.

Exemplul 1

  • Indicativ: Es cierto que vânzare tarde. (Este cert că pleacă târziu.)
  • Conjunctiv: Este imposibil salga tarde. E probabil que salga tarde. (Este imposibil să plece târziu. Este probabil să plece târziu.)
  • Explicaţie: În teza indicativă, plecarea anticipată este prezentată ca fapt. În celelalte, nu este.

Exemplul 2

  • Indicativ: Busco el carro barato que funciona. (Caut mașina ieftină care funcționează.)
  • Conjunctiv: Busco un carro barato que funcione. (Caut o mașină ieftină care să funcționeze.)
  • Explicaţie: În primul exemplu, vorbitorul știe că există o mașină care se potrivește cu descrierea, deci indicativul este folosit ca expresie a realității. În al doilea exemplu, există îndoială că o astfel de mașină există, deci subjunctivul este folosit.

Exemplul 3

  • Indicativ: Creo que la visitante es Ana. (Cred că vizitatorul este Ana.)
  • Conjunctiv: Nu există creo que la visitante mare Ana. (Nu cred că vizitatorul este Ana.)
  • Explicaţie: Subjunctivul este folosit în al doilea exemplu, deoarece clauza subordonată este negată de clauza principală. În general, indicativul este folosit cu creer que sau gândește-te, în timp ce subjunctivul este folosit cu nici un creator care sau nu te gândești.

Exemplul 4

  • Indicativ: Es obvio que tienes Dinero. (Este evident că ai bani.)
  • Conjunctiv: Es bueno que tengas Dinero. (Este bine că ai bani.)
  • Explicaţie: Indicativul este folosit în primul exemplu, deoarece exprimă realitatea sau realitatea aparentă. Subjunctivul este folosit în celălalt exemplu, deoarece propoziția este o reacție la enunțul din clauza subordonată.

Exemplul 5