Există o varietate de moduri de a evalua progresul și înțelegerea unui elev. Două dintre metodele primare sunt evaluările formale și informale. Evaluările formale includ teste, teste și proiecte. Studenții pot studia și pregăti pentru aceste evaluări în avans și oferă un instrument sistematic pentru profesori pentru a măsura cunoștințele unui elev și pentru a evalua progresul învățării.
Evaluările informale sunt instrumente mai casual, bazate pe observație. Cu puțină pregătire în avans și nu este necesară notarea rezultatelor, aceste evaluări permit profesorilor să se bucure de progresul studenților și să identifice domeniile în care ar putea avea nevoie de mai multe instrucțiuni. Evaluările informale pot ajuta profesorii să identifice punctele tari și punctele slabe ale elevilor și să ghideze planificarea pentru lecțiile viitoare.
În clasă, evaluările informale sunt importante, deoarece pot ajuta la identificarea zonelor cu probleme potențiale și pot permite corectarea cursului înainte ca elevii să fie obligați să demonstreze înțelegere la o evaluare formală.
Multe familii de școlari care preferă să se bazeze aproape în totalitate pe evaluări informale, deoarece acestea sunt adesea un indicator mai exact al înțelegerii, în special pentru studenții care nu testează bine.
Evaluările informale pot oferi, de asemenea, feedback-ul vital al elevilor fără stresul testelor și testelor.
Următoarele sunt doar câteva exemple de evaluări informale creative pentru sala de clasă sau școala de casă.
Observarea este inima oricărei evaluări informale, dar este, de asemenea, o metodă cheie de sine stătătoare. Pur și simplu urmăriți-vă studentul pe tot parcursul zilei. Căutați semne de emoție, frustrare, plictiseală și implicare. Faceți note despre sarcinile și activitățile care provoacă aceste emoții.
Păstrați mostre de muncă ale studenților în ordine cronologică, astfel încât să puteți identifica progresul și zonele de slăbiciune. Uneori nu îți dai seama cât de mult a progresat un student până când compari munca curentă cu eșantioanele anterioare.
Autorul Joyce Herzog are o metodă simplă, dar eficientă, de observare a progresului. Rugați-vă elevul să facă sarcini simple, cum ar fi scrierea unui exemplu al fiecărei operații matematice pe care le înțelege, scrierea celui mai complicat cuvânt pe care știe că îl poate scrie corect sau scrierea unei propoziții (sau a unui paragraf scurt). Faceți același proces o dată pe trimestru sau o dată pe semestru pentru a măsura progresul.
Adesea ne gândim la prezentările orale ca pe un tip de evaluare formală, dar pot fi, de asemenea, un instrument fantastic de evaluare informală. Setați un cronometru timp de una sau două minute și rugați-vă elevul să vă spună ce a învățat despre un anumit subiect.
De exemplu, dacă înveți despre părți de vorbire, ai putea ruga elevii să numească cât mai multe prepoziții în 30 de secunde în timp ce le scrii pe tablă.
O abordare mai largă este de a le prezenta elevilor un început de propoziție și de a-i lăsa să se întoarcă. Exemplele includ:
Dă-le elevilor una până la trei minute la sfârșitul fiecărei zile pentru a jurnaliza despre ce au învățat. Variază experiența zilnică de jurnal, rugându-i pe elevi să: