ABC Antecedent, Comportament, Consecință

Antecedent, comportament, consecință - cunoscut și sub denumirea de "ABC" - este o strategie de modificare a comportamentului, adesea angajată cu studenți cu dizabilități de învățare, în special cu cei cu autism, totuși, poate fi utilă și pentru copiii nidentificabili. ABC folosește tehnici testate științific pentru a-i ajuta pe elevi să conducă spre rezultatul dorit - indiferent dacă rezultatul este eliminarea unui comportament nedorit sau promovarea unui comportament benefic.

Istoria modificării ABC

ABC se încadrează sub umbrela analizei comportamentului aplicat, care se bazează pe activitatea lui B.F. Skinner, bărbatul numit adesea tatăl comportamentismului. În teoria sa privind condiționarea operantă, Skinner a dezvoltat o contingență pe trei termeni pentru a modela comportamentul: stimul, răspuns și întărire. 

ABC, care a devenit acceptată ca cea mai bună practică pentru evaluarea comportamentului dificil sau dificil, este aproape identică cu condiționarea operantă, cu excepția faptului că aceasta încadrează strategia în materie de educație. În locul stimulului, există un antecedent; în loc de răspuns, există un comportament, iar în loc de întărire, există o consecință.

Blocurile de construcții ABC

ABC oferă părinților, psihologilor și educatorilor o modalitate sistematică de a privi antecedentul sau precipitația evenimentului sau apariției. Comportamentul este o acțiune întreprinsă de student care ar putea fi observată la două sau mai multe persoane, care ar putea obiectiv să observe același comportament. Consecința s-ar putea referi la îndepărtarea profesorului sau studentului din zona imediată, ignorarea comportamentului sau refocarea elevului asupra unei alte activități care, sperăm, nu va fi un antecedent pentru un comportament similar. Pentru a înțelege ABC, este important să aruncăm o privire la ce înseamnă cei trei termeni și de ce sunt importanți:

Antecedent: Cunoscut și sub denumirea de „eveniment de setare”, antecedentul se referă la acțiunea, evenimentul sau circumstanța care a condus la comportament și cuprinde orice ar putea contribui la comportament. De exemplu, antecedentul poate fi o solicitare a unui profesor, prezența unei alte persoane sau elevi sau chiar o schimbare a mediului.

Comportament: Comportamentul se referă la ceea ce face elevul ca răspuns la antecedent și uneori este denumit „comportamentul de interes” sau „comportamentul țintă”. Comportamentul este fie pivot, ceea ce înseamnă că duce la alte comportamente nedorite, un comportament problematic care creează pericol pentru elev sau pentru alții, sau un comportament distractiv care îndepărtează copilul din cadrul instrucțional sau împiedică alți elevi să primească instrucțiuni. Notă: Un comportament dat trebuie descris cu o „definiție operațională” care delimitează clar topografia sau forma comportamentului într-un mod care să permită doi observatori diferiți să identifice același comportament.

Consecinţă: Consecința este o acțiune sau un răspuns care urmează comportamentul. O consecință, care este foarte similară cu „întărirea” din teoria condiționării operante a lui Skinner, este un rezultat care consolidează comportamentul copilului sau încearcă să modifice comportamentul. Deși consecința nu este neapărat o pedeapsă sau o acțiune disciplinară, ea poate fi una. De exemplu, dacă un copil țipă sau aruncă o lovitură, consecința poate implica adultul (părintele sau profesorul) să se retragă din zonă sau să-l retragă pe elev din zonă, cum ar fi primit un interval de timp.

Exemple ABC

În aproape toată literatura psihologică sau educațională, ABC este explicată sau demonstrată în termeni de exemple. Tabelul ilustrează exemple despre modul în care un profesor, asistent instructiv sau un alt adult ar putea utiliza ABC într-un cadru educațional.

Antecedent	Comportament	Consecinţă
Studentului i se oferă un coș umplut cu piese de asamblat și i se cere să asambleze piesele.	Studentul aruncă coșul cu toate părțile pe podea.	Elevul i se acordă un interval de timp până când se calmează. (Studentul trebuie să ridice mai târziu piesele înainte de a i se permite să revină la activitățile din clasă.)
Profesorul solicită unui elev să vină la tablă pentru a muta un marker magnetic.	Studenta bate cu capul pe tava scaunului cu rotile.	Profesorul încearcă să calmeze elevul prin redirecționarea comportamentului cu un element preferat, cum ar fi o jucărie favorizată.
Asistentul de instruire îi spune elevului să curețe blocurile.	Elevul țipă, & # x201C; Nu, nu am câștigat & # x2019; nu mă curăț! & # X201D;	Asistentul de instrucție ignoră comportamentul copilului și prezintă elevului o altă activitate.