Cunoașterea prealabilă îmbunătățește înțelegerea lecturii

Utilizarea cunoștințelor anterioare este o parte importantă a înțelegerii lecturii pentru copiii cu dislexie. Elevii raportează cuvântul scris la experiențele lor anterioare pentru a face lectura mai personală, ajutându-i să înțeleagă și să-și amintească ce au citit. Unii experți consideră că activarea cunoștințelor anterioare este cel mai important aspect al experienței de lectură.

Ce este cunoașterea prealabilă?

Când vorbim despre cunoștințe anterioare sau anterioare, ne referim la toate experiențele pe care le-au avut cititorii de-a lungul vieții, inclusiv la informațiile pe care le-au învățat în altă parte. Această cunoaștere este folosită pentru a aduce viața scrisă și pentru a o face mai relevantă în mintea cititorului. Așa cum înțelegerea noastră despre subiect poate duce la o mai bună înțelegere, concepțiile greșite pe care le acceptăm se adaugă și înțelegerii noastre, sau neînțelegerii pe măsură ce citim.

Predarea cunoștințelor prealabile

O serie de intervenții didactice pot fi implementate în sala de clasă pentru a ajuta elevii să activeze eficient cunoștințele anterioare atunci când citesc: vocabularul predicativ, oferind cunoștințe de fundal și creând oportunități și un cadru pentru studenți să continue construirea cunoștințelor de fond.

Vocabularul pre-predării

Într-un alt articol, am discutat despre provocarea de a învăța studenții cu dislexie noi cuvinte de vocabular. Acești studenți pot avea un vocabular oral mai mare decât vocabularul lor de citire și pot avea un moment dificil atât să emită cuvinte noi, cât și să recunoască aceste cuvinte când citesc. Adesea este util ca profesorii să introducă și să revizuiască vocabularul nou înainte de a începe noi sarcini de lectură. Pe măsură ce elevii devin mai familiarizați cu vocabularul și continuă să-și dezvolte abilitățile de vocabular, nu numai că fluența lor de lectură crește, dar și înțelegerea lecturii. În plus, pe măsură ce elevii învață și înțeleg cuvântul vocabular nou și raportează aceste cuvinte la cunoștințele personale ale unui subiect, ei pot invoca aceleași cunoștințe pe care le citesc. Prin urmare, învățarea vocabularului îi ajută pe elevi să-și folosească experiențele personale pentru a se raporta la poveștile și informațiile citite.

Furnizarea de cunoștințe de fond

Atunci când predă matematica, profesorii acceptă că un student continuă să se bazeze pe cunoștințele anterioare și fără aceste cunoștințe, va avea o perioadă mult mai dificilă înțelegerea noilor concepte matematice. La alte subiecte, cum ar fi studiile sociale, acest concept nu este discutat cu ușurință, însă este la fel de important. Pentru ca elevul să înțeleagă materialul scris, indiferent de subiect, este necesar un anumit nivel de cunoștințe prealabile.

Când elevii sunt introduși pentru prima dată într-un subiect nou, vor avea un anumit nivel de cunoștințe anterioare. Pot avea foarte multe cunoștințe, unele cunoștințe sau foarte puține cunoștințe. Înainte de a oferi cunoștințe de fond, profesorii trebuie să măsoare nivelul cunoștințelor anterioare dintr-un subiect specific. Acest lucru poate fi realizat prin:

• Pune întrebări, începând cu întrebări generale și crește lent specificitatea întrebărilor
• Scrieți declarații pe tabla pe baza a ceea ce elevii au împărtășit despre subiect
• Solicitați-le elevilor să completeze o foaie de lucru, fără să noteze, pentru a determina cunoștințele

Odată ce o profesoară a adunat informații despre cât de mult știu elevii, ea poate planifica lecții pentru studenți în continuare. De exemplu, atunci când începeți o lecție despre azteci, întrebările referitoare la cunoștințele anterioare s-ar putea roti în jurul tipurilor de case, alimente, geografie, credințe și realizări. Pe baza informațiilor pe care le adună profesoara, ea poate crea o lecție pentru a completa fișele, prezentând diapozitive sau imagini ale caselor, descriind ce tipuri de mâncare erau disponibile, ce realizări majore au avut aztecii. Orice cuvinte noi de vocabular din lecție trebuie introduse elevilor. Aceste informații ar trebui furnizate ca o imagine de ansamblu și ca un precursor al lecției reale. Odată ce recenzia este finalizată, elevii pot citi lecția, aducând cunoștințe de fundal pentru a le oferi o mai bună înțelegere a ceea ce au citit.

Crearea de oportunități și un cadru pentru studenți pentru a continua construirea cunoștințelor de fond

Recenziile ghidate și introducerea materialelor noi, cum ar fi exemplul anterior al profesorului care oferă o imagine de ansamblu, înainte de citire, sunt extrem de utile în furnizarea de elevi cu informații de fond. Dar elevii trebuie să învețe să găsească acest tip de informații de unul singur. Profesorii pot ajuta oferindu-le studenților strategii specifice pentru creșterea cunoștințelor de fundal despre un subiect nou:

• Citirea rezumatelor și concluziilor capitolelor dintr-un manual
• Citirea întrebărilor de la sfârșitul capitolului înainte de citirea capitolului
• Citirea rubricilor și subpozițiilor
• Pentru cărți, citiți partea din spate a cărții pentru informații despre ce este vorba
• Elevii mai în vârstă pot revizui notele de stâncă înainte de a citi cartea
• Deprimirea cărții, citirea primei linii a fiecărui paragraf sau citirea primului paragraf al fiecărui capitol
• Deprinderea cuvintelor necunoscute și a definițiilor de învățare înainte de citire
• Citiți articole scurte pe același subiect

Pe măsură ce elevii învață cum să găsească informații de fundal pe un subiect necunoscut anterior, încrederea lor în capacitatea lor de a înțelege aceste informații crește și pot utiliza aceste noi cunoștințe pentru a construi și a afla despre subiecte suplimentare.
Referințe:

„Creșterea înțelegerii prin activarea cunoștințelor anterioare”, 1991, William L. Christen, Thomas J. Murphy, Clearinghouse ERIC privind abilitățile de lectură și comunicare

„Prereading Strategies”, Data necunoscută, Karla Porter, M.Ed. Universitatea de Stat Weber

„Utilizarea cunoștințelor anterioare în lectură”, 2006, Jason Rosenblatt, Universitatea din New York