Amplificarea devianței și modul în care media o percepe

Amplificarea devianței este un proces, adesea realizat de mass-media, în care amploarea și seriozitatea comportamentului deviant sunt exagerate. Efectul este de a crea o conștientizare și un interes mai mare pentru devianță, ceea ce duce la descoperirea mai multor devianțe, dând impresia că exagerarea inițială a fost de fapt o adevărată reprezentare.

Leslie T. Wilkins a raportat inițial despre procesul de amplificare deviantă în 1964, dar a fost popularizată de cartea lui Stanely Cohen Diavolii populari și panica morală, publicat în 1972.

Ce este comportamentul deviat?

Comportamentul deviant este un termen larg, deoarece acoperă tot ceea ce contravine normelor sociale. Aceasta ar putea însemna orice, de la infracțiuni minore precum graffiti până la crime mai grave precum jaful. Adolescentul comportamentul deviant este adesea o sursă de amplificare a devianței. Știrile locale vor raporta uneori despre ceva precum „un nou joc de băut pentru adolescenți”, ceea ce presupune că este o tendință populară în loc de acțiunile unui grup. Acest tip de raportare poate porni uneori tendințele pe care le raportau, deși fiecare act nou va adăuga credință raportului inițial.       

Proces de amplificare deviat

Amplificarea deviantă începe de obicei atunci când un act care este fie ilegal, fie împotriva moravurilor sociale care în mod normal nu ar merita atenția mass-media devine demn de știri. Incidentul este raportat ca făcând parte dintr-un model.

Odată ce un incident devine punctul central al mass-media, alte povești similare care, în mod normal, nu ar face ca știrile să se încadreze în această nouă concentrare media și să devină demn de știri. Aceasta începe să creeze modelul la care a fost raportat inițial. Rapoartele pot face ca acțiunea să pară interesantă sau acceptabilă din punct de vedere social, ceea ce duce la mai multe persoane să o încerce, ceea ce consolidează modelul. Poate fi greu de dovedit când se întâmplă amplificarea deviantă, deoarece fiecare eveniment nou pare să valideze revendicarea inițială. 

Uneori, cetățenii vor face presiune asupra forțelor de ordine și guvernului să ia măsuri împotriva amenințării deviante percepute. Acest lucru poate însemna orice, de la trecerea noilor legi la pedepsele mai dure și a sentințelor privind legile existente. Această presiune din partea cetățenilor necesită adesea ca forțele de ordine să pună mai multe resurse într-o problemă pe care o garantează de fapt. Una dintre problemele principale ale amplificării devianței este că face ca o problemă să pară mult mai mare decât este. Ceea ce în acest proces poate ajuta la crearea unei probleme în care nu a existat niciuna. Amplificarea devianței poate face parte dintr-o panică morală, dar nu le provoacă întotdeauna. 

Această hipercentrare asupra problemelor minore poate determina, de asemenea, comunităților să rateze problemele mai mari asupra cărora trebuie să se concentreze asupra atenției și resurselor. Aceasta poate face problemele sociale mai greu de rezolvat, deoarece concentrarea se îndreaptă către un eveniment creat artificial. Procesul de amplificare deviantă poate determina, de asemenea, discriminarea anumitor grupuri sociale dacă comportamentul este legat de acel grup.