Materialele organice „biodegradează” atunci când sunt descompuse de alte organisme vii (cum ar fi ciuperci, bacterii sau alți microbi) în părțile lor componente, care sunt la rândul lor reciclate de natură ca elemente de construcție pentru o viață nouă. Procesul poate avea loc aerobic (cu ajutorul oxigenului) sau unaerobic (fără oxigen). Substanțele se descompun mult mai repede în condiții aerobice, deoarece oxigenul ajută la ruperea moleculelor, proces numit oxidare.
Majoritatea depozitelor de deșeuri sunt fundamental anaerobe, deoarece sunt compactate atât de strâns și, astfel, nu lasă mult aer. Ca atare, orice biodegradare care are loc face foarte lent.
„În mod obișnuit în depozitele de deșeuri, nu există prea multă murdărie, foarte puțin oxigen și puține, dacă există microorganisme”, spune avocatul consumatorului verde și autorul Debra Lynn Dadd. Ea citează un studiu privind depozitele de deșeuri efectuat de cercetătorii de la Universitatea din Arizona, care a descoperit câini fierbinți, porumbel și struguri de 25 de ani, încă recunoscuți, în depozitele de gunoi, precum și ziare vechi de 50 de ani, care erau încă citibile.
De asemenea, elementele biodegradabile nu se pot descompune în depozitele de deșeuri dacă prelucrarea industrială prin care au trecut înainte de zilele lor utile i-a transformat în forme de necunoscut de microbii și enzimele care facilitează biodegradarea. Un exemplu tipic este petrolul, care se biodegradează ușor și rapid în forma sa originală: petrolul brut. Dar, atunci când petrolul este prelucrat în plastic, acesta nu mai este biodegradabil și, ca atare, poate înfunda depozitele de deșeuri la nesfârșit.
Unii producători susțin că produsele lor sunt fotodegradabile, ceea ce înseamnă că se vor biodegrada atunci când sunt expuse la lumina soarelui. Un exemplu popular este „polietica” din plastic în care multe reviste ajung acum protejate prin poștă. Însă probabilitatea ca astfel de obiecte să fie expuse la lumina soarelui, în timp ce sunt îngropate zeci de metri adânc într-un depozit de deșeuri, nu este deloc. Și dacă fac fotodegradă deloc, este probabil să fie doar bucăți mai mici de plastic, contribuind la creșterea problemelor de microplastici și adăugând la cantitatea imensă de plastic din oceanele noastre.
Unele depozite sunt acum concepute pentru a promova biodegradarea prin injectarea de apă, oxigen și chiar microbi. Dar aceste tipuri de facilități sunt costisitoare de creat și, în consecință, nu s-au prins. O altă dezvoltare recentă implică depozitele care au secțiuni separate pentru materiale compostabile, cum ar fi resturi alimentare și deșeuri de curte. Unii analiști consideră că 65% din deșeurile trimise în prezent în depozitele de deșeuri din America de Nord constau într-o astfel de „biomasă” care se biodegradează rapid și ar putea genera un nou flux de venituri pentru depozitele de deșeuri: sol comercializabil.
Dar a-i determina pe oameni să își sorteze gunoiul în consecință este o altă problemă în întregime. Într-adevăr, atenție la importanța „celor trei R” ale mișcării de mediu (reduce, reutiliza, recicla) este probabil cea mai bună abordare pentru soluționarea problemelor cauzate de grămada noastră în continuă creștere. Dacă depozitele de deșeuri din întreaga lume ating capacitatea, soluțiile tehnologice nu vor face ca problemele noastre de eliminare a deșeurilor să dispară.
EarthTalk este o caracteristică obișnuită a revistei E / The Environment. Coloanele EarthTalk selectate sunt reimprimate pe Despre problemele de mediu cu permisiunea editorilor E.