Evoluția inimii umane

Inima umană nu seamănă prea mult cu acele bomboane de Ziua Îndrăgostiților sau imaginile pe care le-am desenat pe notele noastre de dragoste când eram la școala elementară. Inima umană actuală este un organ muscular cu patru camere, un sept, mai multe supape și alte părți diferite necesare pentru pomparea sângelui în jurul corpului uman. Cu toate acestea, acest organ uimitor este un produs al evoluției și a petrecut milioane de ani perfecționându-se pentru a menține oamenii în viață.

Inimi nevertebrate

Animalele nevertebrate au sisteme circulatorii foarte simple. Mulți nu au inimă sau sânge, deoarece nu sunt suficient de complexe pentru a avea nevoie de o modalitate de a obține nutrienți în celulele corpului. Celulele lor sunt capabile să absoarbă nutrienți doar prin pielea lor sau din alte celule. Deoarece invertebratele devin un pic mai complexe, ele folosesc un sistem circulator deschis. Acest tip de sistem circulator nu are vase de sânge sau are foarte puține. Sângele este pompat în țesuturi și se filtrează înapoi la mecanismul de pompare. Ca și în viermii de pământ, acest tip de sistem circulator nu folosește o inimă reală. Are una sau mai multe zone musculare mici, capabile să se contracte și să împingă sângele și apoi să-l reabsorbe pe măsură ce se filtrează înapoi. Cu toate acestea, aceste regiuni musculare au fost precursorii inimii noastre umane complexe.

Inimi de pește

Dintre vertebrate, peștele are cel mai simplu tip de inimă. Deși este un sistem circulator închis, are doar două camere. Partea superioară se numește atrium și camera inferioară se numește ventricul. Are un singur vas mare care alimentează sângele în branhii pentru a obține oxigen și apoi îl transportă în jurul corpului peștilor.

Inimi de broască

Se crede că, în timp ce peștii trăiau doar în oceane, amfibienii ca broasca erau legătura dintre animalele care trăiesc în apă și cele mai noi animale terestre care au evoluat. În mod logic, rezultă că broaștele ar avea, așadar, o inimă mai complexă decât peștele, deoarece acestea sunt mai mari pe lanțul evolutiv. De fapt, broaștele au inima cu trei camere. Broaștele au evoluat pentru a avea două atrii în loc de una, dar mai au doar un singur ventricul. Separarea atriilor permite broaștelor să mențină separat sângele oxigenat și deoxigenat, pe măsură ce intră în inimă. Ventriculul unic este foarte mare și foarte muscular, astfel încât poate pompa sângele oxigenat în diferite vase de sânge din corp.

Turtle Hearts

Următorul pas pe scara evolutivă este reptilele. S-a descoperit recent că unele reptile, precum țestoasele, au de fapt o inimă care are un fel de inimă cu trei camere și jumătate. Există un mic sept care merge cam la jumătatea ventriculului. Sângele este încă capabil să se amestece în ventricul, dar sincronizarea pompării ventriculului minimizează amestecarea sângelui.

Inimi umane

Inima umană, împreună cu restul mamiferelor, este cea mai complexă având patru camere. Inima umană are un sept complet format, care separă atât atriile cât și ventriculele. Atriile stau deasupra ventriculelor. Atriul drept primește sânge deoxigenat care se întoarce din diverse părți ale corpului. Acest sânge este apoi lăsat în ventriculul drept care pompează sângele către plămâni prin artera pulmonară. Sângele se oxigenează și apoi se întoarce în atriul stâng prin vene pulmonare. Sângele oxigenat intră apoi în ventriculul stâng și este pompat către corp prin cea mai mare arteră din corp, aorta.

Acest mod complex, dar eficient, de a obține oxigen și nutrienți în țesuturile corpului a avut nevoie de miliarde de ani pentru a evolua și perfecționa.