Zborul de insecte a rămas ceva de mister pentru oamenii de știință până de curând. Dimensiunile reduse ale insectelor, însoțite de frecvența ridicată a bătăilor de aripi, au făcut aproape imposibil pentru oamenii de știință să observe mecanica zborului. Invenția filmului de mare viteză le-a permis oamenilor de știință să înregistreze insectele în zbor și să urmărească mișcările lor cu viteze super-lente. O astfel de tehnologie surprinde acțiunea în instantanee milisecunde, cu viteze ale filmului de până la 22.000 de cadre pe secundă.
Deci, ce am învățat despre cum zboară insectele, datorită acestei noi tehnologii? Știm acum că zborul de insecte implică unul dintre cele două moduri de acțiune posibile: un mecanism de zbor direct sau un mecanism de zbor indirect.
Unele insecte realizează zborul printr-o acțiune directă a unui mușchi pe fiecare aripă. Un set de mușchi de zbor se atașează chiar în interiorul bazei aripii, iar celălalt set se atașează ușor în afara bazei aripii. Când primul set de mușchi de zbor se contractă, aripa se mișcă în sus. Al doilea set de mușchi de zbor produce lovitura descendentă a aripii. Cele două seturi de mușchi de zbor funcționează în tandem, alternând contracții pentru a muta aripile în sus și în jos, în sus și în jos. În general, insectele mai primitive, cum ar fi libelul și gândacii, folosesc această acțiune directă pentru a zbura.
În majoritatea insectelor, zborul este ceva mai complex. În loc să miște direct aripile, mușchii de zbor distorsionează forma toracelui, care, la rândul său, determină mișcarea aripilor. Când mușchii atașați la suprafața dorsală a toracelului se contractă, aceștia trag în jos pe tergum. Pe măsură ce tergumul se mișcă, atrage bazele aripilor în jos, iar aripile, la rândul lor, se ridică. Un alt set de mușchi, care circulă pe orizontală din față până în spatele toracelui, apoi se contractă. Toraxul își schimbă din nou forma, tergumul se ridică și aripile sunt trase în jos. Această metodă de zbor necesită mai puțină energie decât mecanismul de acțiune directă, deoarece elasticitatea toracelui o readuce la forma sa naturală atunci când mușchii se relaxează.
La majoritatea insectelor, înaintea și posteriorul funcționează în tandem. În timpul zborului, aripile din față și din spate rămân blocate și ambele se mișcă în sus și în același timp. În unele ordine de insecte, în special Odonata, aripile se mișcă independent în timpul zborului. Pe măsură ce vârful se ridică, spatele scade.
Zborul de insecte necesită mai mult decât o simplă mișcare în sus și în jos a aripilor. De asemenea, aripile se mișcă în față și înapoi și se rotesc astfel încât marginea conducătoare sau de finală a aripii să fie înclinată în sus sau în jos. Aceste mișcări complexe ajută insecta să obțină ridicare, să reducă tracțiunea și să efectueze manevre acrobatice.