Cât de mult afectează pescuitul Populațiile de pește

Mai simplu spus, pescuitul excesiv este atunci când sunt prinși atât de mulți pești încât populația nu se poate reproduce suficient pentru a-i înlocui. Suprapescarea poate duce la epuizarea sau dispariția populațiilor de pești. Epuizarea prădătorilor de vârf, cum ar fi tonul, permite speciilor marine mai mici să se suprapopuleze afectând restul lanțului alimentar. Se consideră că peștii de mare adâncime sunt mai expuși riscului decât peștii cu apă mică, datorită metabolismului lent și a ratelor mai mici de reproducere.

Tipuri de pescuit excesiv

Există trei tipuri de pescuit excesiv:

1. Suprapescarea ecosistemului se întâmplă atunci când o specie prădătoare, precum tonul, are o scădere bruscă a populației, permițând suprapopulării speciilor marine mai mici.
2. Supraefuirea de recrutare apare atunci când un pește este recoltat înainte de a fi suficient de bătrân pentru a se reproduce.
3. Creșterea excesivă a pescuitului este atunci când un pește este recoltat înainte să ajungă la dimensiunea completă. 

Suprapescarea în trecut

Unele dintre primele exemple de pescuit excesiv au apărut în anii 1800, când populația de balene a fost decimată pentru a produce produse la cerere mare. Balena balenelor a fost folosită pentru a crea lumânări, ulei de lampă, iar balena a fost folosită în articolele de zi cu zi. 

La mijlocul anilor 1900 a existat o prăbușire a populației de sardine pe coasta de vest din cauza factorilor climatici combinați cu pescuitul excesiv. Din fericire, stocurile de sardine au revenit până în anii 90. 

Prevenirea excesului de pescuit

Deoarece pescăriile au obținut randamente mai mici în fiecare an, guvernele din întreaga lume analizează ce se poate face pentru a preveni pescuitul excesiv. Unele dintre aceste metode includ extinderea utilizării acvaculturii, aplicarea mai eficientă a legilor care reglementează capturile și îmbunătățirea gestionării pescuitului. 

În SUA, Congresul a adoptat Legea pescuitului durabil din 1996, care definește pescuitul de pescuit drept „o rată sau un nivel al mortalității prin pescuit care pune în pericol capacitatea unui pescar de a produce randament maxim durabil (MSY) în mod continuu”.