Demonstrația chimică Barking Dog se bazează pe o reacție exotermă între oxidul de azot sau monoxidul de azot și disulfura de carbon. Aprinderea amestecului într-un tub lung are ca rezultat un bliț chimioluminiscent albastru strălucitor, însoțit de un sunet caracteristic de lătrat sau zgârcit.
Această demonstrație trebuie să fie pregătită și efectuată în interiorul unei hote de fum de către o persoană care poartă ochelari de protecție. Disulfura de carbon este toxică și are un punct de aprindere scăzut.
Când monoxidul de azot sau oxidul de azot este amestecat cu disulfura de carbon și aprins, o undă de combustie se deplasează în josul tubului. Dacă tubul este suficient de lung, puteți urmări progresia undei. Gazul din fața undei este comprimat și explodează la o distanță determinată de lungimea tubului (motiv pentru care atunci când reactivați amestecul, „lătratul” sună armonic). Lumina albastră strălucitoare care însoțește reacția este unul dintre puținele exemple de reacție chemiluminescentă care are loc în faza gazoasă. Reacția de descompunere exotermă între monoxidul de azot (oxidant) și disulfura de carbon (combustibil) formează azot, monoxid de carbon, dioxid de carbon, dioxid de sulf și sulf elementar.
3 NU + CS2 → 3/2 N2 + CO + SO2 + 1/8 S8
4 NU + CS2 → 2 N2 + CO2 + ASA DE2 + 1/8 S8
Această reacție a fost realizată de Justus von Liebig în 1853 folosind monoxid de azot și disulfură de carbon. Demonstrația a fost atât de bine primită încât Liebig a efectuat-o a doua oară, deși de data aceasta a avut loc o explozie (regina Therese din Bavaria a primit o rană minoră pe obraz). Este posibil ca monoxidul de azot din a doua demonstrație să fie contaminat cu oxigen, pentru a forma dioxid de azot.
Există, de asemenea, o alternativă mai sigură la acest proiect pe care îl puteți face cu sau fără laborator.