În esență, ozonul (O3) este o formă instabilă și extrem de reactivă a oxigenului. Molecula de ozon este formată din trei atomi de oxigen care sunt legați împreună, în timp ce oxigenul pe care îl respirăm (O2) conține doar doi atomi de oxigen.
Din perspectivă umană, ozonul este atât util cât și dăunător, atât bun, cât și rău.
Concentrații mici de ozon apar în mod natural în stratosferă, care face parte din atmosfera superioară a Pământului. La acel nivel, ozonul ajută la protejarea vieții pe Pământ prin absorbția radiațiilor ultraviolete de la soare, în special radiațiile UVB care pot provoca cancer de piele și cataractă, daune culturilor și distrugerea unor tipuri de viață marină.
Ozonul este creat în stratosferă când lumina ultravioletă de la soare împarte o moleculă de oxigen în doi atomi de oxigen unici. Fiecare dintre acei atomi de oxigen se leagă apoi cu o moleculă de oxigen pentru a forma o moleculă de ozon.
Epuizarea ozonului stratosferic prezintă riscuri grave pentru sănătate pentru oameni și pericol pentru mediu, iar multe țări au interzis sau limitat utilizarea substanțelor chimice, inclusiv CFC, care contribuie la epuizarea ozonului.
Ozonul este, de asemenea, găsit mult mai aproape de pământ, în troposferă, cel mai scăzut nivel al atmosferei Pământului. Spre deosebire de ozonul care apare în mod natural în stratosferă, ozonul troposferic este creat de om, rezultat indirect al poluării aerului creat de eșapamentul auto și de emisiile din fabrici și centrale.
Atunci când benzina și cărbunele sunt arse, gazele de oxid de azot (NOx) și compușii organici volatili (COV) sunt eliberați în aer. În zilele călduroase și însorite de primăvară, vară și toamna devreme, NOx și COV sunt mai susceptibile să se combine cu oxigenul și formează ozonul. În acele sezoane, concentrații mari de ozon se formează adesea în timpul căldurii după-amiezii și seara devreme (ca o componentă a smogului) și este probabil să se disipeze mai târziu seara, pe măsură ce aerul se răcește..
Ozonul prezintă un risc semnificativ pentru climatul nostru? Nu chiar - ozonul are un rol redus în schimbările climatice globale, dar majoritatea riscurilor sunt în altă parte.
Ozonul artificial care se formează în troposferă este extrem de toxic și coroziv. Persoanele care inhalează ozonul în timpul expunerii repetate își pot deteriora definitiv plămânii sau pot suferi de infecții respiratorii. Expunerea la ozon poate reduce funcția pulmonară sau poate agrava afecțiunile respiratorii existente, cum ar fi astmul, emfizemul sau bronșita. Ozonul poate provoca, de asemenea, dureri în piept, tuse, iritare în gât sau congestie.
Efectele adverse asupra sănătății ozonului la nivelul solului sunt deosebit de periculoase pentru persoanele care muncesc, fac eforturi fizice sau petrec mult timp în aer liber pe vreme caldă. Vârstnicii și copiii prezintă, de asemenea, un risc mai mare decât restul populației, deoarece persoanele din ambele grupuri de vârstă au mai multe șanse să aibă o capacitate pulmonară redusă sau nu complet formată.
În plus față de efectele asupra sănătății umane, ozonul la sol este de asemenea greu asupra plantelor și animalelor, dăunând ecosistemelor și conduc la reducerea producției de culturi și păduri. Numai în Statele Unite, de exemplu, ozonul de la nivelul solului reprezintă aproximativ 500 de milioane de dolari în producția de culturi redusă anual. Ozonul de la nivelul solului ucide, de asemenea, multe răsaduri și dăunează frunzișului, făcând copacii mai sensibili la boli, dăunători și vreme aspră.
Poluarea cu ozon la nivel de sol este adesea considerată o problemă urbană, deoarece se formează în principal în zonele urbane și suburbane. Cu toate acestea, ozonul de la nivelul solului își găsește drumul către zonele rurale, parcurse de sute de kilometri de vânt sau care se formează ca urmare a emisiilor auto sau a altor surse de poluare a aerului în acele zone.
Editat de Frederic Beaudry.