O caracteristică este un termen neutru folosit de arheologi pentru a eticheta orice, cum ar fi pete, elemente arhitecturale, depozite florale sau finale și concentrații de artefacte care sunt descoperite în timpul cercetărilor arheologice care nu pot fi identificate imediat.
Ideea unei caracteristici este o funcție a modului în care funcționează studiile arheologice: Multe lucruri descoperite într-o săpătură sau într-un sondaj nu pot fi identificate decât mult mai târziu, în laborator sau după analiză, sau poate niciodată. Caracteristicile identificate în cadrul săpăturilor arheologice pot include un grup de artefacte găsite împreună, un petic de sol decolorat sau o grămadă de rocă nemodificată. Caracteristicile identificate din fotografiile aeriene sau din sondajele de teren pot include modele ciudate de creștere a vegetației sau denivelări sau goluri inexplicabile pe pământ.
Chiar dacă arheologul este destul de sigur de ceea ce înseamnă un aranjament ciudat de pietre, oricum îl poate desemna o „trăsătură”. Caracteristicile au, în general, limite verticale și orizontale discrete. Trebuie să fiți în măsură să desenați un cerc în jurul lui pentru a defini ce lucruri sunt grupate, dar acele granițe ar putea avea câțiva centimetri sau mulți metri sau adâncime. Desemnarea a ceva „caracteristică” permite arheologului să concentreze o atenție specială asupra anomaliilor de pe un șantier, direcționând și întârzind analiza până mai târziu, când i se poate acorda timp și atenție.
O caracteristică care este o colecție de artefacte de piatră poate fi identificată în laborator drept rămășițele unei locații de prelucrare a pietrei; o decolorare a solului ar putea fi orice, de la o groapă de depozitare a alimentelor perisabile la o înmormântare umană la o groapă privată până la o roză. Caracteristicile identificate din fotografia aeriană s-ar putea dovedi ca testarea sau examinarea ulterioară să fie ziduri străvechi, care au evocat creșterea vieții plantelor; sau doar un rezultat al tehnicii de arat al fermierului.