Ce este eroziunea și cum modelează suprafața Pământului?

Eroziunea este denumirea pentru procesele care descompun atât roci (intemperii) cât și duc produsele de descompunere (transport). De regulă generală, dacă roca este doar descompusă prin mijloace mecanice sau chimice, atunci a avut loc intemperiile. Dacă acel material descompus este deplasat deloc de apă, vânt sau gheață, atunci s-a produs eroziunea. 

Eroziunea este diferită de irosirea în masă, care se referă la mișcarea în jos a rocilor, a murdăriei și a regulitului în primul rând prin gravitație. Exemple de irosire în masă sunt alunecările de teren, apariția stâncilor, alunecările și fluajul de sol.

Eroziunea, irosirea masivă și intemperiile sunt clasificate ca acțiuni separate și deseori discutate individual. În realitate, ele sunt procese care se suprapun de obicei, care acționează împreună. 

Procesele fizice de eroziune se numesc coroziune sau eroziune mecanică, în timp ce procesele chimice se numesc coroziune sau eroziune chimică. Multe exemple de eroziune includ atât coroziunea, cât și coroziunea.

Agenți de eroziune

Agenții eroziunii sunt gheața, apa, valurile și vântul. Ca și în cazul oricărui proces natural care are loc pe suprafața Pământului, gravitația joacă și un rol major.

Apa este poate cel mai important (sau cel puțin cel mai vizibil) agent de eroziune. Ploile de ploaie lovesc suprafața Pământului cu suficientă forță pentru a rupe solul într-un proces cunoscut sub denumirea de eroziune prin stropi. Eroziunea foilor se produce pe măsură ce apa se colectează la suprafață și se deplasează spre pâraiele mici și râul, îndepărtând un strat subțire de pământ larg, pe parcurs.

Eroziunea guliei și a volanului are loc pe măsură ce scurgerea devine suficient de concentrată pentru a elimina și transporta cantități mai mari de sol. Curentele, în funcție de dimensiunea și viteza lor, pot eroda băncile și fundul și transporta bucăți mari de sedimente. 

Ghețarii erodează prin abraziune și smulgere. Abraziunea se produce pe măsură ce rocile și resturile devin înglobate pe partea inferioară și laturile unui ghețar. Pe măsură ce ghețarul se mișcă, rocile scormonesc și zgârie suprafața Pământului.

Scoaterea are loc atunci când apa topită intră în fisuri în stânca de sub un ghețar. Apa se îngheță și se desface bucăți mari de rocă, care sunt apoi transportate prin mișcare glaciară. Văile și morile în formă de U sunt amintiri vizibile ale puterii erozive (și de depunere) minunate a ghețarilor. 

Valurile provoacă eroziune prin tăierea la țărm. Acest proces creează forme de teren remarcabile precum platforme tăiate de val, arcade de mare, stive de mare și coșuri de fum. Datorită acumulării constante a energiei valurilor, aceste forme de teren sunt de obicei de scurtă durată. 

Vântul afectează suprafața Pământului prin deflație și abraziune. Deflatia se refera la indepartarea si transportul sedimentelor cu granulatie fina din fluxul turbulent al vantului. Deoarece sedimentul este aerisit, acesta poate macina și elimina suprafețele cu care vine în contact. Ca și în cazul eroziunii glaciare, acest proces este cunoscut sub numele de abraziune. Eroziunea vântului este cea mai frecventă în zonele plane și aride, cu soluri libere și nisipoase. 

Impactul uman asupra eroziunii

Deși eroziunea este un proces natural, activitățile umane precum agricultura, construcția, defrișarea și pășunatul pot crește mult impactul acesteia. Agricultura este deosebit de notorie. Zonele care sunt convenționale aratate au o creștere de 10 ori mai mare decât normal. Solul se formează cam la aceeași viteză cu acesta natural erodează, ceea ce înseamnă că, în prezent, oamenii se desprind de sol într-un ritm foarte nesustenabil. 

Providence Canyon, uneori denumit „Micul Grand Canyon din Georgia”, este un puternic testament al efectelor erozive ale practicilor agricole slabe. Canionul a început să se formeze la începutul secolului al XIX-lea, deoarece scurgerea apei de ploaie de pe câmpuri a provocat eroziunea guliei. Acum, la doar 200 de ani mai târziu, oaspeții pot vedea 74 de milioane de ani de rocă sedimentară frumos stratificată pe pereții canionului de 150 de metri.