Prelucrarea de sus în jos se întâmplă atunci când cunoștințele noastre generale ne ghidează percepțiile specifice. Când utilizăm procesarea de sus în jos, capacitatea noastră de a înțelege informațiile este influențată de contextul în care acestea apar.
În 1970, psihologul Richard Gregory a introdus conceptul de procesare de sus în jos. El a susținut că percepția este constructivă. Când percepem ceva, trebuie să ne bazăm pe context și pe cunoștințele noastre la nivel înalt pentru a interpreta corect percepția.
Potrivit lui Gregory, percepția este un proces de testare a ipotezelor. El a sugerat că aproximativ 90% din informațiile vizuale se pierd între momentul în care ajunge la ochi și ajunge la creier. Deci, când vedem ceva nou, nu ne putem baza doar pe simțurile noastre pentru a înțelege. Ne folosim cunoștințele existente și ceea ce ne amintim despre experiențele trecute pentru a ipoteza despre sensul noilor informații vizuale. Dacă ipoteza noastră este corectă, avem sensul percepțiilor noastre, construindu-le în mod activ cu o combinație a ceea ce preluăm prin simțurile noastre și ceea ce știm deja despre lume. Cu toate acestea, dacă ipoteza noastră este incorectă, poate duce la erori perceptive.
Procesarea de sus în jos joacă un rol important în interacțiunile noastre cu mediul nostru. Cele cinci simțuri ne ocupă constant informațiile. În orice moment, experimentăm diferite puncte de vedere, sunete, gusturi, mirosuri și moduri în care se simt lucrurile când le atingem. Dacă am fi atent la fiecare dintre simțurile noastre, nu am face niciodată altceva. Procesarea de sus în jos ne permite să eficientizăm procesul bazându-ne pe contextul și cunoștințele noastre preexistente pentru a înțelege ceea ce percepem. Dacă creierul nostru nu ar folosi procesarea de sus în jos, simțurile noastre ne-ar copleși.
Prelucrarea de sus în jos ne ajută să înțelegem ce percepem simțurile noastre în viața noastră de zi cu zi. Un domeniu în care s-a demonstrat acest lucru este citirea și identificarea scrisorii. Experimentele au arătat că atunci când au fost prezentate pe scurt, fie cu o singură literă, fie cu un cuvânt care conține acea literă și apoi au cerut să identifice ce literă sau cuvânt au văzut, participanții au putut identifica mai exact cuvântul decât litera. În ciuda faptului că cuvântul avea mai mulți stimuli vizuali decât litera, contextul cuvântului a ajutat individul să înțeleagă mai exact ceea ce a văzut. Numit efectul de superioritate al cuvântului, acesta este un instrument util în viața de zi cu zi.
De exemplu, să presupunem că primiți o scrisoare importantă, dar câteva picături de apă au rupt o parte din text. Câteva litere în diferite cuvinte sunt acum doar pete. Cu toate acestea, sunteți în continuare în măsură să citiți scrisoarea în întregime folosind procesarea de sus în jos. Folosiți contextul cuvintelor și propozițiilor în care apar pete și cunoștințele dvs. de lectură pentru a înțelege sensul mesajului scrisorii.
Dacă aruncați o privire la imaginea de mai sus, veți vedea un cuvânt cu o literă doborâtă, cu toate acestea, sunteți în continuare în măsură să recunoașteți rapid cuvântul ca IUBIRE. Nu trebuie să examinăm cu atenție forma scrisorii doborâte pentru a face acest lucru. Contextul celor trei litere suplimentare care conține cuvântul este tot ce avem nevoie pentru a înțelege ce citim.
Prelucrarea de jos în jos servește o funcție pozitivă prin simplificarea modului în care înțelegem percepțiile noastre senzoriale. Mediile noastre sunt locuri aglomerate și percepem mereu mai multe lucruri. Procesarea de sus în jos ne permite să scurtăm calea cognitivă dintre percepțiile noastre și sensul acestora.
O parte a motivului este că procesarea de sus în jos ne ajută să recunoaștem tiparele. Modelele sunt utile deoarece ne ajută să înțelegem și să știm cum să interacționăm cu lumea. De exemplu, atunci când întâlnim un nou tip de dispozitiv mobil, folosim experiențele noastre anterioare cu alte dispozitive mobile pentru a ne da seama rapid cu ce pictograme să atingem pentru a extrage aplicațiile cu care dorim să interacționăm. Dispozitivele mobile urmează în general modele de interacțiune similare, iar cunoștințele noastre anterioare despre aceste tipare ne permit să le aplicăm pe noul dispozitiv.
Pe de altă parte, tiparele ne pot împiedica să percepem lucrurile în moduri unice. Așadar, este posibil să înțelegem modelul de utilizare a unui telefon mobil, dar dacă producătorul vine cu un telefon nou care utilizează modele de interacțiune complet unice, s-ar putea să nu ne dăm seama cum să îl utilizăm. Acolo procesarea de sus în jos poate avea rezultate negative.
Cunoașterea noastră este limitată și părtinitoare în anumite moduri. Atunci când ne aplicăm cunoștințele la percepțiile noastre, aceasta limitează și părește percepțiile noastre. Așadar, de exemplu, dacă am folosit întotdeauna un iPhone, dar ni se prezintă un nou tip de telefon, percepția noastră poate fi că experiența utilizatorului telefonului este inferioară, chiar dacă funcționează exact ca iPhone.