De ce ar trebui să studiezi fizica?

Pentru omul de știință (sau savantul aspirant), nu trebuie să se răspundă la întrebarea de ce să studiezi știința. Dacă ești unul dintre oamenii care devine știință, atunci nu este necesară nicio explicație. Șansele sunt că aveți deja cel puțin unele dintre abilitățile științifice necesare pentru a urma o astfel de carieră, iar întregul punct de studiu este să dobândiți abilități pe care nu le aveți încă.

Cu toate acestea, pentru cei care sunt nu urmărind o carieră în științe sau în tehnologie, se poate simți frecvent ca și cum cursurile științifice ale oricărei benzi ar fi o pierdere a timpului tău. Cursurile în științele fizice, în special, tind să fie evitate cu orice preț, cursurile în biologie luând locul lor pentru a umple cerințele științifice necesare.

Argumentul în favoarea „alfabetizării științifice” este formulat în cartea din 2007 a lui James Trefil De ce Știința?, concentrându-se pe argumente din civică, estetică și cultură pentru a explica de ce o necesitate de înțelegere de bază a conceptelor științifice este necesară pentru non-științific.

Beneficiile unei educații științifice pot fi văzute clar în această descriere a științei de renumitul fizician cuantic Richard Feynman:

Știința este o modalitate de a învăța cum se cunoaște ceva, ce nu se știe, în ce măsură se știu lucrurile (căci nu se știe absolut nimic), cum să se descurce îndoielile și incertitudinea, care sunt regulile dovezilor, cum să se gândească lucruri astfel încât să poată fi judecate, cum să distingi adevărul de fraude și de spectacol.

Întrebarea devine apoi (presupunând că sunteți de acord cu meritele modului de a gândi de mai sus) cum poate fi distribuită populației această formă de gândire științifică. Mai exact, Trefil prezintă un set de idei grandioase care ar putea fi folosite pentru a stabili baza acestei alfabetizări științifice - multe dintre ele fiind concepte ferm înrădăcinate ale fizicii.

Cazul pentru fizică

Trefil se referă la abordarea „fizicii în primul rând” prezentată de laureatul Nobel Leon Lederman din 1988 în reformele sale educaționale din Chicago. Analiza lui Trefil este că această metodă este deosebit de utilă pentru studenții mai în vârstă (adică vârsta liceală), în timp ce consideră că primul curriculum de biologie mai tradițional este potrivit pentru studenții mai tineri (gimnazial și gimnazial)..

Pe scurt, această abordare accentuează ideea că fizica este cea mai fundamentală a științelor. Chimia este fizica aplicată, până la urmă, iar biologia (în forma sa modernă, cel puțin) este practic chimia aplicată. Desigur, puteți extinde dincolo de asta în domenii mai specifice: zoologia, ecologia și genetica sunt toate aplicațiile suplimentare ale biologiei, de exemplu.

Dar ideea este că, în principiu, toată știința poate fi redusă la concepte de fizică fundamentală, cum ar fi termodinamica și fizica nucleară. De fapt, așa s-a dezvoltat fizica istoric: principiile de bază ale fizicii au fost determinate de Galilei, în timp ce biologia consta încă din diverse teorii ale generației spontane, la urma urmei.

Prin urmare, fundamentarea unei educații științifice în fizică are un sens perfect, deoarece este fundamentul științei. De la fizică, vă puteți extinde în mod natural în aplicații mai specializate, trecând de la termodinamică și fizică nucleară în chimie, de exemplu, și de la mecanică și principii de fizică materială la inginerie.

Calea nu poate fi urmată fără probleme în sens invers, trecând de la o cunoaștere a ecologiei la o cunoaștere a biologiei într-o cunoaștere a chimiei și așa mai departe. Cu cât este mai mică subcategoria de cunoștințe, cu atât mai puțin poate fi generalizată. Cu cât cunoașterea este mai generală, cu atât poate fi aplicată situațiilor specifice. Ca atare, cunoștințele fundamentale de fizică ar fi cele mai utile cunoștințe științifice, dacă cineva ar trebui să aleagă ce domenii să studieze.

Și toate acestea au sens, deoarece fizica este studiul materiei, energiei, spațiului și timpului, fără de care nu ar exista nimic care să reacționeze, să prospere sau să trăiască sau să moară. Întregul univers este construit pe baza principiilor dezvăluite de un studiu de fizică.

De ce oamenii de știință au nevoie de educație non științifică

În ceea ce privește educația bine rotunjită, argumentul opus se menține la fel de puternic: cineva care studiază știința trebuie să poată funcționa în societate, iar acest lucru implică înțelegerea întregii culturi (nu doar a tehnoculturii) implicate. Frumusețea geometriei euclidiene nu este în mod mai frumoasă decât cuvintele lui Shakespeare; e frumos într-un mod diferit.

Oamenii de știință (și în special fizicienii) tind să fie destul de bine rotunjiți în interesul lor. Exemplul clasic este virtuosul fizicii care cântă la vioară, Albert Einstein. Una dintre puținele excepții este, probabil, studenții de medicină, cărora le lipsește diversitatea mai mult datorită constrângerilor de timp decât lipsei de interes.

O înțelegere fermă a științei, fără niciun fundament în restul lumii, oferă o mică înțelegere a lumii, și să nu mai vorbim de apreciere pentru aceasta. Problemele politice sau culturale nu sunt luate în considerare într-un fel de vid științific, în care problemele istorice și culturale nu trebuie luate în considerare.

Deși mulți oameni de știință consideră că pot evalua în mod obiectiv lumea într-o manieră rațională și științifică, cert este că problemele importante din societate nu implică niciodată întrebări pur științifice. Proiectul Manhattan, de exemplu, nu a fost doar o întreprindere științifică, ci a declanșat în mod clar întrebări care se extind mult în afara domeniului fizicii..

Acest conținut este furnizat în parteneriat cu Consiliul Național 4-H. Programele de știință 4-H oferă tinerilor oportunitatea de a învăța despre STEM prin activități și proiecte distractive. Aflați mai multe accesând site-ul web.