Paralingvistică (paralelism)

Până la 90 la sută din comunicare este nonverbal. Transmiterea mesajului cuiva se face mai ușor prin inflexiunea vocală, expresia facială și gesturile corpului.

Paralinguistics este studiul acestor semnale vocale (și uneori non-vocale) dincolo de mesajul verbal sau de vorbire de bază, cunoscut și sub numele de vocalics. Paralingvistică, Shirley Weitz explică „pune mare lucru pe piață Cum se spune ceva, nu pornit ce se spune."

Ce este

paralimbajul include accent, ton, volum, ritm de vorbire, modulare și fluență. Unii cercetători includ, de asemenea, anumite fenomene non-vocale la rubrica paralanguage: expresii faciale, mișcări ale ochilor, gesturi ale mâinii și altele asemenea. "Limitele paralajajului", spune Peter Matthews, "sunt (inevitabil) imprecise".

Deși paralinguistica a fost cândva descrisă ca „vitregul neglijat” în studiile lingvistice, lingviștii și alți cercetători au demonstrat recent un interes mai mare în domeniu.  

Creșterea în ultimele decenii a comunicării non-față în față prin e-mail, mesagerie text și social media a condus la utilizarea emoticoanelor ca substitut pentru paralangaj.

Etimologie

Din greacă și latină, „alături” + „limbă”

Diferente culturale

Nu toate culturile interpretează aceste semne non-verbale la fel, ceea ce poate provoca confuzie atunci când oameni din medii diferite încearcă să comunice.

În Arabia Saudită, vorbirea cu voce puternică transmite autoritate și a vorbi ușor transmite transmiterea. Americanii, pe de altă parte, sunt adesea percepute ca europenii să fie zgomotoși. Limba finlandeză este vorbită mai lent decât alte limbi europene, ceea ce duce la percepția că poporul finlandez în sine este "lent". Unii oameni au o percepție similară a accentului de extragere din sud în Statele Unite.

Exemple și observații

"Vorbim cu organele noastre vocale, dar conversăm cu întregul nostru corp ... Fenomenele paralinguistice apar alături de limbajul vorbit, interacționăm cu acesta și producem împreună cu acesta un sistem total de comunicare ... Studiul comportamentului paralinguistic face parte din studiul conversației : utilizarea conversațională a limbii vorbite nu poate fi înțeleasă în mod corespunzător decât dacă sunt luate în considerare elemente paralinguistice. "
- David Abercrombie

"Paralinguistica este denumită în mod obișnuit ca cea care este lăsată după scăderea conținutului verbal din vorbire. Cliseul simplu, limbajul este ceea ce se spune, paralingajul este cum se spune, poate fi înșelător, deoarece frecvent modul în care se spune ceva determină sensul precis al ce se spune ".
- Owen Hargie, Christine Saunders și David Dickson

Puternicitate în diferite culturi
"Un exemplu simplu al efectelor adverse ale paralingvistiei este citat în [Edward T.] Hall privind volumul cu care se vorbește (1976b). În culturile Arabiei Saudite, în discuțiile între egali, bărbații ating un nivel decibelic care ar fi considerat agresiv, obiectabil și obișnuit în Statele Unite. Loudness conține forță și sinceritate în rândul arabilor; un ton moale implică slăbiciune și răutate. Statutul personal modulează și tonusul vocal. el coboară vocea. Americanii „cer” oamenilor să vorbească mai tare ridicând propriile voci. Arabul are apoi statutul său confirmat și astfel vorbește și mai liniștit. Amândoi înșelă indicii! "
- Colin Lago

Fenomenele vocale și nonvocale
„Discuția mai tehnică a ceea ce este descris vag ca ton de voce implică recunoașterea unui întreg set de variații ale caracteristicilor dinamicii vocale: sonoritate, tempo, fluctuație de ton, continuitate, etc. Este o chestiune de observare cotidiană că vorbitorul va tinde să vorbească mai tare și pe un ton neobișnuit de înalt atunci când este excitat sau furios (sau, în anumite situații, când el doar simulează mânia și, prin orice scop, comunică în mod deliberat informații false) ... Printre cele mai evidente non -fenomene vocale clasificabile ca paralinguistice și care au o funcție de modulare, precum și punctuație, este încuviințarea capului (în anumite culturi) cu sau fără o afirmație însoțitoare indicativă a consimțământului sau a acordului ... Un punct general care a fost accentuat continuu în literatura este că atât fenomenele vocale, cât și cele non-vocale sunt în mare măsură învățate, mai degrabă decât instinctive și diferă de la limbă la limbă (sau, poate, o ne-ar trebui să spun, de la cultură la cultură). "
- John Lyons

Detectarea sarcasmului bazat pe indicii paralinguistice
"Nu a fost nimic foarte interesant în studiul lui Katherine Rankin despre sarcasm - cel puțin, nimic în valoare de timpul tău important. Tot ceea ce a făcut a fost să folosească un RMN pentru a găsi locul din creier unde se află abilitatea de a detecta sarcasmul. Dar atunci, probabil că deja știa că este în gyrusul parahippocampal potrivit ...
"Dr. Rankin, un neuropsiholog și profesor asistent în Centrul de memorie și îmbătrânire de la Universitatea din California, San Francisco, a utilizat un test inovator dezvoltat în 2002, Testul de conștientizare a inferenței sociale sau Tasit. Înglobează exemple video de schimburi în care cuvintele unei persoane par destul de simple pe hârtie, dar sunt livrate într-un stil sarcastic atât de ridicol de evident pentru capabilul că par ridicat dintr-o sitcom.
„Am testat capacitatea oamenilor de a detecta sarcasmul bazat în totalitate pe indicii paralinguistice, pe modul de exprimare”, a spus dr. Rankin ...
„Spre surprinderea ei, ... scanările de rezonanță magnetică au dezvăluit că partea creierului pierdut în rândul celor care nu au reușit să perceapă sarcasmul nu se afla în emisfera stângă a creierului, care este specializată în interacțiuni lingvistice și sociale, ci într-o parte din dreapta. emisfera identificată anterior ca importantă doar pentru detectarea modificărilor contextuale ale testelor vizuale.
"" Gyrusul parahippocampal potrivit trebuie implicat în detectarea mai mult decât doar a contextului vizual - percepe contextul social, "a spus dr. Rankin."
- Dan Hurley

surse

• Khalifa, Elsadig Mohamed și Faddal, Habib. „Impacturile utilizării paralelismului asupra predării și învățării limbii engleze pentru a transmite un sens semnificativ.” Studii în predarea limbii engleze, 2017. dosar: ///Users/owner/Downloads/934-2124-1-SM.pdf
• Comunicare intrapersonală http://facults.seattlecentral.edu/baron/Spring_courses/ITP165_files/paralinguistics.htm
• Emoticonii și simbolurile nu strică limbajul - îl revoluționează, Lauren Collister - https://theconversation.com/emoticons-and-symbols-arent-ruining-language-theyre-revolutionizing-it-38408
• Weitz, Shirley. "Comunicare nonverbală." Oxford University Press, 1974, Oxford. 
• Matthews, Peter. „Dicționarul Concise de lingvistică Oxford”. Oxford University Press, 2007, Oxford.
• Abercrombie, David. „Elemente de fonetică generală”. Edinburgh University Press, 1968, Edinburgh.
• Hargie, Owen; Saunders, Christine și Dickson, David. „Abilități sociale în comunicarea interpersonală”, ediția a 3-a. Routledge, 1994, Londra.
• Lago, Colin. „Cursă, cultură și consiliere” ediția a II-a. Open University Press, 2006, Berkshire, Anglia.
• Lyons, John. „Semantics, vol. 2.” Cambridge University Press, 1977, Cambridge.
• Hurley, Dan. "Știința Sarcasmului (nu că te interesează)." The New York Times, 3 iunie 2008.