Îmi place cum să conjugă și să folosești verbul italian Piacere

Verbul piacere, care se traduce în engleză „to like”, este unul dintre cei mai confuzi pentru studenții de limbă engleză care vorbește limba italiană. Cu toate acestea, este și un verb imens necesar, așa că glonțul trebuie să fie mușcat. Nu este nevoie decât de o reorganizare în ordinea gândirii.

Cine îi place cui

A se gandi la piacere în sensul că ceva oferă plăcere cuiva sau, ceva este plăcut cuiva (piacere este intransitiv și întotdeauna conjugat cu cel auxiliar essere). Când îl conjugați într-o propoziție, inversați cine face plăcerea și ceea ce îi place sau face plăcerea: pronumele subiect devine un pronume obiect indirect și verbul este conjugat în funcție de ceea ce îi place mai degrabă decât de cine, în engleză, este făcând pe placul.

Îmi place casa.
Casa îmi face plăcere (sau, casa pentru mine este plăcută).
A me piace la casa sau, la casa mi piace (sau, mi piace la casa).

Pentru un obiect plural:

Îmi plac casele.
Casele îmi plac (sau, casele pentru mine sunt plăcute).
A me piacciono le case, sau, le case mi piacciono (sau, mi piacciono le case).

Lucrul sau lucrurile care oferă plăcerea, care sunt plăcute sau plăcute, sunt cele care determină persoana sau numărul în funcție de care se conjugă verbul: sunt actorii, subiecții. În afară de momentul în care vorbești despre oameni (îmi plac toți, sau ei ne plac), în general, verbul este conjugat la persoana a treia singular (el) pentru un obiect care este singular sau a treia persoană la plural pentru un obiect adică plural.

Infinitivele - să citești, să mănânci, să te plimbi - sunt considerate singulare, deci dacă ceea ce-i place este o activitate, conjugă verbul la persoana a treia singular: Mi piace leggere; un Paolo piace camminare.

Amintiți-vă că trebuie să puneți prepoziția A înaintea persoanei la care ceva este plăcut sau trebuie să folosiți pronumele obiect indirect.

Pasiv, reflexiv, reciproc

piacere poate fi utilizat și în reflexiv (mi piaccio, Îmi place de mine) și în reciproc (Luca e Franco si piacciono molto; Luca și Franco se plac între ei). În timpurile compuse trecute, contextul, pronumele și sfârșitul participiului trecut, care este piaciuto (neregulat), sunt ceea ce vă permite să detectați care este (amintiți-vă asta cu verbele cu essere participiul trecut trebuie să fie de acord cu subiectul):

Mi sono piaciuta molto. Mie mi-a plăcut mult .
Non mi sono piaciuti. Nu mi-au plăcut.
Si sunt piaciute. Îi plăceau reciproc.

În afară de ciudățimea structurii sale, verbul urmărește un model neregulat. În tabelul pentru actualul timp vă oferim un pas de mijloc pentru a atinge utilizarea corectă a limbii engleze pentru a vă obișnui cu inversarea subiectului și obiectului..

Indicativo Presente: Indicativ prezent

Un neregulat presente.

Io	piaccio	Io piaccio a Paolo.	Sunt amabil cu Paolo.	Paolo îmi place.
Tu	piaci	Tu non mi piaci.	Nu-mi ești plăcut.	Nu-mi place de tine.
Lui, lei, lei	piace	1. Paolo piace a Giulia. 2. A Paolo piace leggere. 3. Mi piace la paste.	1. Paolo este simpatic cu Giulia. 2. Citirea este plăcută lui Paolo. 3. Pastele îmi plac.	1. Giuliei îi place lui Paolo. 2. Lui Paolo îi place să citească. 3. Îmi plac pastele.
Noi	piacciamo	Noi italiani piacciamo.	Noi italienii suntem plăcuți.	Italienilor le place.
Voi	piacete	Voi piacete molto ai miei genitori.	Ești amabil cu părinții mei.	Părinții mei te plac.
Loro, Loro	piacciono	1. Carlo e Giulia si piacciono. 2. Mi piacciono gli spaghetti.	1. Carlo și Giulia se simt reciproc. 2. Spaghetele îmi plac.	1. Carlo și Giulia se plac unul cu celălalt. 2. Îmi plac spaghetele.

Indicativ Imperfetto: Indicativ Imperfect

Un obișnuit imperfetto.

Io	piacevo	Da ragazzi io piacevo a Paolo.	Ca copii, Paolo îmi plăcea.
Tu	piacevi	Prima non mi piacevi; adesso yes.	Înainte, nu-mi plăcea; acum da.
Lui, lei, lei	piaceva	1. Una volta Paolo piaceva a Giulia. 2. Da bambino a Paolo piaceva leggere. 3. Da bambina mi piaceva pastele solo da mia nonna.	1. Odată, Giuliei îi plăcea lui Paolo. 2. În copilărie, lui Paolo îi plăcea să citească. 3. Când eram copil, mi-au plăcut pastele doar la nonna mea.
Noi	piacevamo	Nel tardo 1800 noi emigrati italiani non piacevamo molto.	La sfârșitul anilor 1800, imigranților italieni nu ni s-a plăcut prea mult.
Voi	piacevate	Una volta piacevate molto ai miei genitori; adesso nr.	Odată, părinții mei te-au plăcut mult; acum, nu mai.
Loro, Loro	piacevano	1. Questestate Carlo e Giulia si piacevano, ma adesso non più. 2. Mi piacevano molto gli spaghetti dalla Maria.	1. În această vară, Carlo și Giulia s-au plăcut reciproc, dar nu mai sunt. 2. Îmi plăceau spaghetele la Maria.

Indicativ Passato Prossimo: Prezent perfect Indicativ

passato prossimo, făcut din prezentul auxiliarului essere si participio passato, piaciuto. Deoarece participiul trecut este neregulat, toate timpurile realizate cu acesta sunt neregulate.

Io	sunt gustate / a	Io sono piaciuta subito a Paolo.	Paolo mi-a plăcut imediat.
Tu	sei gust / a	Tu non mi sei iubit subito.	Nu mi-a plăcut imediat.
Lui, lei, lei	e plăcut / a	1. Paolo e dorit de Giulia. 2. A Paolo è sempermise leggere. 3. Mi è mere piaciuta la paste.	1. Lui Giuliei îi plăcea Paolo. 2. Lui Paolo i-a plăcut întotdeauna cititul. 3. Mi-au plăcut întotdeauna pastele.
Noi	siamo piaciuti / e	Noi italiani siamo sempre piaciuti nel mondo.	Noi italienii am fost mereu plăcuți în lume.
Voi	siete piaciuti / e	Voi siete piaciuti molto ai miei genitori ieri.	Părinții mei te-au plăcut ieri (când te-au cunoscut).
Loro, Loro	sono piaciuti / e	1. Carlo e Giulia si sunt piaciuti subito. 2. Mi sono sempre piaciuti gli spaghetti.	1. Carlo și Giulia s-au plăcut imediat. 2. Întotdeauna mi-au plăcut spaghetele.

Indicativ Passato Remoto: Indicativ trecut la distanță

Un neregulat pasato remoto.

Io	piacqui	Io piacqui subito a Paolo quando ci conoscemmo.	Paolo mi-a plăcut imediat când ne-am întâlnit.
Tu	piacesti	Tu non mi piacesti subito.	Nu mi-a plăcut imediat.
Lui, lei, lei	piacque	1. Paolo piacque a Giulia quando si conobbero. 2. Tutta la vita, o legătură cu Paolo piacque. 3. Mi piacque molto la paste la casa ta quando volta.	1. Giuliei îi plăcea lui Paolo de îndată ce s-au cunoscut. 2. Lui Paolo i-a plăcut să citească toată viața. 3. Mi-au plăcut foarte mult pastele din acea vreme la tine acasă.
Noi	piacemmo	Noi italiani non piacemmo molto in China dopo una parte.	Noi, italienii, nu ne-au plăcut prea mult în China după acel joc.
Voi	piaceste	Voi piaceste subito ai miei genitori.	Părinții mei v-au plăcut imediat.
Loro, Loro	piacquero	1. Carlo e Giulia si piacquero subito. 2. Mi piacquero molto gli spaghetti che prepararasti per il mio completanno.	1. Carlo și Giulia s-au plăcut imediat. 2. Mi-au plăcut foarte mult spaghetele pe care le-ați făcut de ziua mea.

Indicativ Trapassato Prossimo: Indicativ trecut perfect

Un neregulat trapassato prossimo, făcut din imperfetto a participativului auxiliar și a trecutului.

Io	ero plac / a	All'inizio ero piaciuta a Paolo, ma poi ha cambiato idea.	La început Paolo îmi plăcuse, dar apoi s-a răzgândit.
Tu	eri piață / a	Tu nu mi-e echiul finché non ti ho conosciuto meglio.	Nu mi-a plăcut până nu am ajuns să te cunosc mai bine.
Lui, lei, lei	era gustată / a	1. Paolo era dorită de Giulia dall'inizio. 2. O epocă Paolo mereu leggere. Mi era piaciuta molto la paste, nu aveau mai multă faimă.	1. Giuliei îi plăcuse Paolo de la început. 2. Lui Paolo i-a plăcut întotdeauna să citească. 3. Mi-au plăcut mult pastele, dar nu îmi mai era foame.
Noi	eravamo piaciuti / e	Noi italiani eravamo piaciuti subito!	Noi italienii am fost plăcuți imediat.
Voi	eliminați piaciuti / e	Voi a elimina plăciuti ai miei genitori finché are deschiderea la bocca.	Părinții mei v-au plăcut până când v-ați deschis gura.
Loro, Loro	erau piaciuti / e	1. Carlo e Giulia si sunt placiuti alla festa. 2. Mi sunt plăciuti foarteissimo i tuoi spaghetti, ma ero piena!	1. Carlo și Giulia se plăcuseră reciproc la petrecere. 2. Mi-au plăcut mult spaghetele tale, dar eram plin!

Remoto Trapassato Indicativ: Indicativ Preterit Perfect

Un neregulat remoto trapassato, făcut din pasato remoto a participativului auxiliar și a trecutului. Depărtarea acestei încordări de poveste îl face un pic mai incomod piacere.

Io	fui gust / piaciuta	Appena che gli fui piaciuta, Paolo mi volle sposare.	De îndată ce mi-a plăcut, Paolo a vrut să se căsătorească cu mine.
Tu	favori / a	Dopo che non mi-a favorizat plăcerea la festa, decizia di non vederti mai multe.	După ce nu mi-a plăcut la petrecere, am decis să nu te mai văd.
Lui, lei, lei	fu plac / a	1. Dopo che Paolo fu dorit un Giulia, subito vollero fidanzarsi. 2. Appena che gli fu fuge leggere da piccino, Paolo non smise more. 3. Appena che mi fu piaciuta la paste ne feci una scorpacciata.	1. După ce Giuliei i-a plăcut lui Paolo, au vrut imediat să se angajeze. 2. De îndată ce lui Paolo îi plăcea să citească când era mic, nu se mai oprea niciodată. 3. Imediat ce mi-au plăcut pastele, am mâncat un munte din ea.
Noi	fummo piaciuti / e	Appena che ci conobbero a noi italiani fummo subito piaciuti.	De îndată ce ne-au cunoscut, italienilor ne-au plăcut.
Voi	favorizează piaciuti / e	Dopo che vi conobbero e gli favorize piaciuti, vi invitarono a entrare.	După ce te-au cunoscut și ți-au plăcut, te-au invitat să intri.
Loro, Loro	furono piaciuti / e	1. Dopo che Carlo și Giulia și furono plăciuti alla festa, li fecero sposare. 2. Appena che mi furono piaciuti gli spaghetti scoprii di avere fame e li mangiai tutti.	1. După ce Carlo și Giulia s-au plăcut reciproc, i-au făcut să se căsătorească. 2. Imediat ce mi-au plăcut spaghetele am descoperit că îmi este foame și le-am mâncat pe toate.

Semplice Futuro Indicativ: Indicativ viitor simplu

Io	piacerò	Piacerò a Paolo?	Oare Paolo va place ca mine?
Tu	piacerai	Când ti conoscerò mi piacerai, credo.	Când mă voi întâlni, îmi va place, cred.
Lui, lei, lei	piacerà	1. Paolo piacerà a Giulia, senz'altro. 2. A Paolo piacerà leggere questo libro, sono sicura. 3. Non so se piacerà la paste cu il tartufo.	1. Sigur Giuliei îi va plăcea lui Paolo. 2. Lui Paolo îi va plăcea să citească această carte, sunt sigur. 3. Nu stiu daca imi vor place pastele cu trufe.
Noi	piaceremo	Noi italiani piaceremo a tutti!	Noi italienii vom fi plăcuți de toată lumea!
Voi	piacerete	Non so se piacerete ai miei genitori.	Nu stiu daca parintii mei le vor placea.
Loro, Loro	piaceranno	1. Si piaceranno Carlo e Giulia? 2.Credo che mi piaceranno moltoissimo gli spaghetti che hai fatto.	1. Își vor place Carlo și Giulia? 2. Cred că îmi place foarte mult spaghetele pe care le-ai făcut.

Indicativo Futuro Anteriore: Indicativ viitor perfect

viitor anteriore, făcut din viitorul simplu al participanților auxiliari și al trecutului. O altă încordare penibilă pentru piacere, cu excepția speculațiilor.

Io	sarò plăcut / a	Se preferă piațuta, pentru Paolo mi telefonerà. Vedremo!	Dacă mi-ar fi plăcut, poate mă va suna Paolo. Vom vedea!
Tu	sarai piață / a	Sicuramente gli sarai piaciuta!	Cu siguranță că te-ar fi plăcut!
Lui, lei, lei	puteți dori / a	1. Chissà se poate vedea Paolo a Giulia! 2. Domani sapremo se mi plac piața ta.	1. Cine știe dacă Giuliei i-a plăcut lui Paolo! 2. Mâine vom ști dacă îmi va fi plăcut pastele tale.
Noi	saremo piaciuti / e	Se saremo piaciuti ce lo faranno sapere!	Dacă ne vor place, ne vor anunța!
Voi	sarete piaciuti / e	I miei genitori me lo diranno se gli sarete piaciuti.	Părinții mei îmi vor spune dacă le-ar fi plăcut.
Loro, Loro	saranno piaciuti / e	1. Che ne pensi, Carlo e Giulia si saranno piaciuti? 2. Gli saranno piaciuti i miei spaghetti?	1. Ce crezi, Carlo și Giulia s-au împiedicat reciproc? 2. Crezi că i-a plăcut / i-ar fi plăcut spaghetele mele?

Congiuntivo Presente: Subjunctiv prezent

Un neregulat congiuntivo prezent.

Che io	piaccia	Cristina crede che io piaccia a Paolo.	Cristina crede că Paolo mă place.
Che tu	piaccia	Temo che tu non mi piaccia.	Mă tem că nu-ți plac.
Che lui, lei, lei	piaccia	1. Non credo che Paolo piaccia a Giulia. 2. Penso che a Paolo piaccia tanto leggere. 3. Benché mi piaccia la fel de faină, mi fa ingrassare.	1. Nu cred că Giuliei îi place lui Paolo. 2. Cred că lui Paolo îi place să citească. 3. Deși îmi plac foarte mult pastele, mă face să cresc în greutate.
Che noi	piacciamo	Credo sia evidente che noi italiani piacciamo dappertutto.	Cred că este evident că noi italienii suntem plăcuți peste tot.
Che voi	piacciate	Non penso che piacciate atât ai miei genitori.	Nu cred că părinții mei vă plac foarte mult.
Che loro, Loro	piacciano	Penso che Carlo e Giulia si piacciano. Dubito che non mi piacciano i tuoi spaghetti fatti a mano.	1. Cred că Carlo și Giulia se plac reciproc. 2. Mă îndoiesc că nu-mi vor place spaghete handmade.

Congiuntivo Passato: Subjonctiv perfect prezent

Un neregulat pasato congiuntivo. Realizat din subjunctivul prezent al participiului auxiliar și al trecutului.

Che io	sia gust / a	Credo che sia piaciuta a Paolo.	Cred că lui Paolo mi-a plăcut.
Che tu	sia gust / a	Temo che tu nu mi se pare plăcut.	Mă tem că nu mi-a plăcut.
Che lui, lei, lei	sia gust / a	1. Non credo che Paolo a plăcut o Giulia. 2. Temo che la paste non mi sia piaciuta oggi.	1. Nu cred că Giuliei i-a plăcut lui Paolo. 2. Mă tem că nu mi-au plăcut pastele astăzi.
Che noi	siamo piaciuti / e	Allo spettacolo, noi italiani siamo piaciuti molto.	Noi italienii ne-au plăcut foarte mult la emisiune.
Che voi	siate piaciuti / e	Non credo che siate piaciuti ai miei genitori.	Nu cred că părinții mei le-au plăcut mult
Che loro, Loro	siano piaciuti / e	1. Penso che Carlo e Giulia si siano piaciuti. 2. Purtroppo non credo mi siano piaciuti gli spaghetti al ristorante oggi.	1. Cred că Carlo și Giulia s-au plăcut reciproc. 2. Din păcate, nu cred că mi-au plăcut spaghetele de la restaurant.

Imperfetto Congiuntivo: Subfectiv imperfect

Un imperfetto congiuntivo obișnuit.

Che io	piacessi	Cristina pensava che io piacessi a Paolo.	Cristina a crezut că Paolo îmi place.
Che tu	piacessi	Pensavo che tu mi piacessi.	Am crezut că îți place.
Che lui, lei, lei	piacesse	1. Pensavo che Paolo piacesse a Giulia. 2. Pensavo che a Paolo piacesse leggere. 3. Speravo che mi piacesse la paste oggi.	1. Am crezut că Giuliei îi place lui Paolo. 2. Am crezut că lui Paolo îi place să citească. 3. Am sperat că mi-ar plăcea pastele astăzi.
Che noi	piacessimo	Era evidente che piacessimo a tutti.	Era evident că toată lumea ne plăcea.
Che voi	piaceste	Pensavo che voi non piaceste ai miei.	Am crezut că părinții mei nu le plac.
Che loro, Loro	piacessero	1. Temevo che Giulia e Carlo non si piacessero. 2. Pensavi che non mi piacessero i tuoi spaghetti?	1. M-am temut că Carlo și Giulia nu le-ar plăcea. 2. Ai crezut că nu mi-ar plăcea spaghetele tale?

Congiuntivo Trapassato: Subjonctivul perfect trecut

Un neregulat trapassato congiuntivo. Făcut din imperfetto congiuntivo a participativului auxiliar și a trecutului.

Che io	fosi gust / a	Vorrei che fossi piaciuta a Paolo.	Mi-aș dori ca Paolo să mă fi plăcut.
Che tu	fosi gust / a	Vorrei che tu mi-ai plăcut.	Aș vrea să te fi placut.
Che lui, lei, lei	fosse gust / a	1. Vorrei che Paolo fosse plac a Giulia. 2. Vorrei che mi fosse piaciuta la pastele oggi.	1. Mi-aș dori ca Giulia să-i fi plăcut lui Paolo. 2. Mi-aș dori să-mi fi plăcut astăzi pastele.
Che noi	fosimo piaciuti / e	Nonostante fossimo piaciuti a tutti, non ci hanno invitati a se odihni.	Deși toată lumea ne plăcea, nu ne-au invitat să rămânem.
Che voi	favorizează piaciuti / e	Speravo che favorizează piaciuti ai miei.	Am sperat că părinții mei v-au plăcut.
Che loro, Loro	fossero piaciuti / e	1. Speravo che Carlo e Giulia si fossero piaciuti. 2. Vorrei che mi fossero piaciuti gli spaghetti, ma sunt orribili.	1. Am sperat că Carlo și Giulia s-au plăcut reciproc. 2. Mi-aș dori să-mi fi plăcut spaghetele, dar au fost oribile.

Condizionale Presente: Prezent condițional

Un prezent normal condizionale.

Io	piacerei	Io piacerei a Paolo se mi conoscesse meglio.	Paolo mi-ar plăcea dacă mă cunoaște mai bine.
Tu	piaceresti	Tu mi piaceresti se avessi gli occhi neri.	As vrea daca ai avea ochii negri.
Lui, lei, lei	piacerebbe	1. Paolo piacerebbe a Giulia se concesionează meglio. 2. A Paolo piacerebbe leggere se avesse dei buoni libri. 3. Mi piacerebbe questa paste se scot fără fosă.	1. Giuliei i-ar plăcea lui Paolo dacă l-ar cunoaște mai bine. 2. Paolo ar dori să citească dacă ar avea câteva cărți bune. 3. Mi-aș dori această pastă dacă nu ar fi supărată.
Noi	piaceremmo	Noi italiani non piaceremmo a tutti se non fossimo così simpatici.	Noi italienii nu ne-ar fi plăcut atât de tare dacă nu am fi atât de misto.
Voi	piacereste	Voi piacereste ai miei se voi favoriza mai multe gentili.	Părinții mei și-ar dori dacă ai fi mai frumos.
Loro, Loro	piacerebbero	1. Carlo e Giulia si piacerebbero se si conoscessero meglio. 2. Questi spaghetti mi piacerebbero se fossero meno salati.	1. Carlo și Giulia și-ar dori unul pe celălalt dacă s-ar cunoaște mai bine. 2. Mi-ar plăcea aceste spaghete dacă nu ar fi atât de sărate.

Condizionale Passato: Perfect condițional

Un neregulat condizionale passato. Făcută din prezentul condițional al auxiliarului și al participio passato.

Io	sarei gust / a	Io sarei piaciuta a Paolo se non fosse innamorato.	Paolo mi-ar fi plăcut dacă nu ar fi fost îndrăgostit.
Tu	saresti gust / a	Tu mi saresti preferă să nu fii maleducato.	Mi-ar fi plăcut că nu ai fi fost nepoliticos.
Lui, lei, lei	sarebbe plăcut / a	1. Paolo sarebbe preferat a Giulia se lei non fosse so snob. 2. Mi sarebbe piaciuta the paste se non fosse era scotta.	1. Giuliei i-ar fi plăcut lui Paolo dacă nu ar fi fost un snob. 2. Mi-ar fi plăcut că pastele nu ar fi fost supărate.
Noi	saremmo piaciuti / e	Noi italiani saremmo piaciuti se non fossimo stati cafoni.	Noi, italienii, ne-ar fi plăcut dacă nu am fi fost jalnici.
Voi	sareste piaciuti / e	Voi sareste piaciuti ai miei se non vi foste comportate masculin.	Părinții mei te-ar fi plăcut dacă nu te-ai fi comportat prost.
Loro, Loro	sarebbero piaciuti / e	Carlo e Giulia si sarebbero placiuti in un alt moment. Gli spaghetti mi sarebbero piaciuti se non fossero stati troppo salati.	1. Carlo și Giulia s-ar fi bucurat reciproc într-un alt moment. 2. Mi-ar fi plăcut spaghetele dacă nu ar fi fost atât de sărate.

Imperativo: Imperativ

Notă poziția pronumelor în imperativo.

Tu	piaci	1. Piaciti! 2. Piacigli, via!	1. Ca tine! 2. Fie ca el să vă placă!
Lui, Lei	piaccia	Si piaccia!	Ca tine (formal)!
Noi	piacciamo	Piacciamogli!	Fie ca el să ne placă!
Voi	piacete	1. Piacetele! 2. Piacetevi!	1. Fie ca tu să fii plăcut de ea! 2. Ca și voi!
Loro	piacciano	Da piacciano!	Fie ca ei să se placă!

Infinito Presente & Passato: Prezent și trecut Infinitiv

Infinitivul piacere este utilizat pe scară largă ca substantiv pentru a însemna plăcere.

piacere	1. Ho văzut cu mare plăcere ta sorella. 2. Mangiare è un mare piacere. 3. Luca facebbe di tutto per piacere a Francesca.	1. Am văzut sora ta, cu mare plăcere. 2. Mâncarea este o mare plăcere. 3. Luca ar face orice pentru a fi plăcut de Francesca.
Essere placuta	L'essere preferit a Giovanna gli ha date mare orgoglio.	Faptul că i-a fost plăcut de Giovanna i-a dat o mare mândrie.

Participio Presente & Passato: Participant prezent și trecut

participio presente, piacente, se folosește pentru a însemna un aspect plăcut, atractiv. participio passato de piacere nu are un scop în afara funcției sale auxiliare.

piacente	Abbiamo văzut un bărbat plăcut.	Am văzut un om foarte plăcut / atractiv.
piaciuto / a / e / i	Ci este foarte plăcută, mostra ta.	Ne-a plăcut foarte mult emisiunea ta.

Gerundio Presente & Passato: Prezent și trecut Gerund

Amintiți-vă utilizările importante ale gerundio. Notă poziția pronumelor.

Piacendo	Piacendole molto il vestito, ha deciso di comprarlo.	Îi plăcea mult rochia, a decis să o cumpere.
Essendo gust / a / i / e	Essendole piaciuta molto la città, ha deciso di prolungare la sua visita.	După ce i-a plăcut mult orașul, a decis să-și prelungească șederea.

Limbile