Conceptual, productivitatea totală a factorilor se referă la cât de eficiente și intens sunt utilizate intrările în procesul de producție. Productivitatea totală a factorilor (TFP) este uneori denumită „productivitate multi-factor” și, în anumite ipoteze, poate fi gândită ca o măsură a nivelului tehnologiei sau a cunoștințelor.
Având în vedere modelul macro: YT = ZTF (KT,LT), Productivitatea totală a factorilor (TFP) este definită ca YT/ F (KT,LT)
La fel, dat fiind YT = ZTF (KT,LT,ET,MT), TFP este YT/ F (KT,LT,ET,MT)
Reziduul Solow este o măsură a TFP. Probabil că TFP se schimbă în timp. În literatura de specialitate există un dezacord în legătură cu problema dacă tehnologia reziduurilor Solow șochează tehnologia. Eforturi pentru modificarea intrărilor, cum ar fi KT, pentru a ajusta rata de utilizare și așa mai departe, au efectul de a schimba reziduul Solow și astfel măsura TFP. Dar ideea de TFP este bine definită pentru fiecare model de acest fel.
TFP nu este neapărat o măsură a tehnologiei, deoarece TFP ar putea fi o funcție a altor lucruri precum cheltuielile militare, șocurile monetare sau partidul politic la putere.
"Creșterea productivității cu factor total (TFP) reprezintă o creștere a producției care nu este considerată de creșterea inputurilor." - Hornstein și Krusell (1996).
Bolile, infracțiunile și virușii informatici au mici efecte negative asupra TFP folosind aproape orice măsură de K și L, deși cu măsuri absolut perfecte de K și L pot dispărea.
Motiv: infracțiunile, bolile și virușii informatici fac ca persoanele care lucrează să fie mai puțin productive.