Arta în epoca paleoliticului

Perioada paleolitică (literalmente „Epoca de piatră veche”) a cuprins între două și jumătate și trei milioane de ani, în funcție de care omul de știință a făcut calculele. În scopurile istoriei artei, arta paleolitică se referă la perioada paleolitică superioară târzie. Acest lucru a început cu aproximativ 40.000 de ani în urmă și a durat prin perioada de gheață a pleistocenului, care s-a încheiat cu aproximativ 8.000 î.Hr. Această perioadă a fost marcată de ascensiunea din Homo sapiens și capacitatea lor în continuă dezvoltare de a crea instrumente și arme.

Cum a fost lumea

Era mult mai multă gheață și țărmul oceanului era cu mult diferit decât acum. Nivelurile scăzute ale apei și, în unele cazuri, podurile terestre (care au dispărut de mult timp) au permis oamenilor să migreze în America și Australia. Gheața a făcut, de asemenea, un climat mai rece la nivel mondial și a împiedicat migrația în nordul îndepărtat. Oamenii din acest moment erau strict vânători-adunători, ceea ce înseamnă că erau în continuă mișcare în căutarea hranei.

Arta timpului

Au existat doar două tipuri de artă: portabile sau staționare și ambele forme au un scop limitat.

Artă portabilă în perioada paleoliticului superior a fost neapărat mică (pentru a fi portabilă) și a constat în figurine sau obiecte decorate. Aceste lucruri au fost sculptate (din piatră, os sau furnică) sau modelate cu lut. Cea mai mare parte a artei portabile din acest timp a fost figurativă, ceea ce înseamnă că este înfățișat ceva de recunoscut, fie că este animal sau om în formă. Figurinele sunt adesea menționate cu numele colectiv de „Venus”, deoarece sunt femei inconfundabile ale unei construcții purtătoare de copii.

Arta staționară a fost doar asta: Nu s-a mișcat. Cele mai bune exemple există în (acum celebre) picturi rupestre din vestul Europei, create în perioada paleoliticului. Vopselele au fost fabricate din combinații de minerale, ocre, făină de oase arse și cărbune amestecate în medii de apă, sânge, grăsimi animale și puieți de copac. Experții ghicesc (și este doar o ghicire) că aceste tablouri au servit o formă de scop ritualic sau magic, întrucât sunt situate departe de gurile peșterilor unde a avut loc viața de zi cu zi. Picturile rupestre conțin mult mai multă artă non-figurativă, ceea ce înseamnă că multe elemente sunt mai degrabă simbolice decât realiste. Excepția clară, aici, este reprezentarea animalelor, care sunt viu realiste (oamenii, pe de altă parte, sunt fie absente complet, fie cifre lipicioase).

Caracteristici cheie

Pare un pic flipant să încerci să caracterizezi arta dintr-o perioadă care cuprinde cea mai mare parte a istoriei umane. Arta paleolitică este legată în mod complex de studii antropologice și arheologice pe care profesioniștii și-au dedicat-o întreaga viață cercetând și compilând. Acestea fiind spuse, pentru a face câteva generalizări mărețe, arta paleolitică:

• Arta paleolitică se preocupa de alimente (scene de vânătoare, sculpturi de animale) sau de fertilitate (figurine Venus). Tema sa predominantă a fost animalele.
• Este considerat o încercare, de către popoarele din epoca de piatră, de a obține un fel de control asupra mediului lor, fie prin magie sau ritual.
• Arta din această perioadă reprezintă un salt uriaș în cogniția umană: gândirea abstractă.