Biografia lui Aristotel, filozof și om de știință grecesc influent

Aristotel (384-322 î.e.n.) a fost unul dintre cei mai importanți filosofi occidentali din istorie. Student al lui Platon, Aristotel l-a îndrumat pe Alexandru cel Mare. Ulterior a continuat să-și formeze propriul liceu (școala) la Atena, unde a dezvoltat importante teorii filozofice, științifice și practice, multe dintre ele având o mare însemnătate în Evul Mediu și sunt și astăzi influențante. Aristotel a scris despre logică, natură, psihologie, etică, politică și artă, a dezvoltat unul dintre primele sisteme de clasificare a plantelor și animalelor și a prezentat teorii semnificative pe subiecte, de la fizica mișcării la calitățile sufletului. Lui i se atribuie dezvoltarea raționamentului deductiv („de sus în jos”), o formă de logică folosită în procesul științific și foarte apreciată în afaceri, finanțe și alte setări moderne.

Fapte rapide: Aristotel

• Cunoscut pentru: Unul dintre cei mai mari și mai influenți filosofi din toate timpurile, precum și o figură extrem de importantă în istoria științei, matematicii și teatrului
• Născut: 384 î.e.n. în Stagira, Grecia
• Părinţi: Nichomachus (mama necunoscută)
• Decedat: 322 î.e.n. în Chalcis, pe insula Euboea
• Educaţie: Academia lui Platon
• Lucrări publicate: Peste 200 de lucrări, inclusiv Etica Nichomachean, Politică, Metafizică, Poetică, și Analize anterioare
• Soț (s): Pythias, Herpyllis of Stagira (amanta cu care a avut un fiu)
• copii: Nicomac
• Citat notabil: "Excelența nu este niciodată un accident. Este întotdeauna rezultatul unei intenții înalte, a unui efort sincer și a unei execuții inteligente; reprezintă alegerea înțeleaptă a multor alternative - alegerea, nu șansa, determină destinul tău".

Tinerețe

Aristotel s-a născut în anul 384 î.Hr., în orașul Stagira din Macedonia, un port maritim de pe coasta tracică. Tatăl său Nichomacus a fost medicul personal al regelui Amintas al Macedoniei. Nichomacus a murit în timp ce Aristotel era încă tânăr, așa că a intrat sub tutela lui Proxenus. Proxenus a trimis pe Aristotel, la 17 ani, să-și termine educația la Atena.

La sosirea la Atena, Aristotel a participat la instituția de învățare filosofică cunoscută sub numele de Academie, care a fost fondată de elevul lui Socrate Platon, unde a rămas până la moartea lui Platon în 347. Aristotel a fost un elev remarcabil și a început curând să-și dea propriile prelegeri despre retorică. În ciuda reputației sale impresionante, totuși, Aristotel nu era de acord cu ideile lui Platon; rezultatul a fost că, atunci când a fost selectat un succesor al lui Platon, Aristotel a fost predat în favoarea nepotului lui Platon Speusippus.

Fără viitor la Academie, Aristotel nu a fost la capăt liber pentru mult timp. Hermeas, conducătorul lui Atarneus și Assos din Mysia, a emis o invitație pentru ca Aristotel să se alăture curții sale. Aristotel a rămas în Mysia timp de trei ani, timp în care s-a căsătorit cu nepoata regelui Pythias. La sfârșitul celor trei ani, Hermeas a fost atacat de perși, determinând Aristotel să părăsească țara și să se îndrepte spre insula Lesbos.

Aristotel și Alexandru cel Mare

În 343 î.Hr., Aristotel a primit o solicitare de la regele Filip Filip al II-lea al Macedoniei pentru a-i îndruma pe fiul său Alexandru. Aristotel a fost de acord cu solicitarea, petrecând șapte ani lucrând îndeaproape cu tânărul care avea să devină mai târziu celebrul Alexandru cel Mare. La sfârșitul a șapte ani, Alexandru a fost încoronat rege, iar opera lui Aristotel a fost completă. Cu toate că a părăsit Macedonia, Aristotel a rămas în legătură strânsă cu tânărul rege, corespunzând în mod regulat; este probabil ca sfatul lui Aristotel să aibă un impact semnificativ asupra lui Alexandru timp de mai mulți ani, inspirându-i dragostea pentru literatură și arte.

Liceul și filosofia peripatetică

Părăsind Macedonia, Aristotel s-a întors la Atena unde a înființat Liceul, o școală care a devenit rivală la Academia lui Platon. Spre deosebire de Platon, Aristotel a învățat că este posibil să se determine cauzele finale și scopurile existenței și că este posibil să se dea seama de aceste cauze și scopuri prin observație. Această abordare filosofică, numită teleologie, a devenit unul dintre conceptele filozofice majore ale lumii occidentale.

Aristotel și-a împărțit studiul filozofiei în trei grupuri: științe practice, teoretice și productive. Filosofia practică a inclus studiul unor domenii precum biologia, matematica și fizica. Filosofia teoretică a inclus metafizica și studiul sufletului. Filozofia productivă s-a concentrat pe meșteșuguri, agricultură și arte.

În timpul prelegerilor sale, Aristotel urma să se plimbe constant înainte și înapoi pe terenurile de exercițiu ale Liceului. Acest obicei a devenit inspirația pentru termenul „filozofie peripatetică”, însemnând „mersul în jurul filozofiei”. În această perioadă, Aristotel a scris multe dintre cele mai importante lucrări ale sale, care au avut profunde impacturi asupra gândirii filosofice ulterioare. În același timp, el și studenții săi au efectuat cercetări științifice și filozofice și au reunit o bibliotecă semnificativă. Aristotel a continuat să predea la liceu timp de 12 ani, selectând în cele din urmă un student preferat, Theophrastus, pentru a avea succes.

Moarte

În 323 î.Hr., când Alexandru cel Mare a murit, Adunarea de la Atena a declarat război împotriva succesorului lui Alexandru, Antifon. Aristotel a fost considerat un anti-atenian, pro-macedonean și astfel a fost acuzat de impietate. Ținând cont de soarta lui Socrate, care a fost condus la moarte pe nedrept, Aristotel a plecat în exil voluntar la Calcis, unde a murit un an mai târziu de o afecțiune digestivă în 322 î.Hr., la 63 de ani..

Moştenire

Filozofia, logica, știința, metafizica, etica, politica și sistemul de raționament deductiv al lui Aristotel au avut o importanță inestimabilă pentru filozofie, știință și chiar pentru afaceri. Teoriile sale au afectat biserica medievală și continuă să aibă o semnificație și astăzi. Printre vastele sale descoperiri și creații sunt incluse:

• Disciplinele „filozofiei naturale” (istoria naturală) și metafizica
• Unele dintre conceptele care stau la baza legilor mișcării newtoniene
• Unele dintre primele clasificări ale viețuitoarelor bazate pe categorii logice (Scala Naturae)
• Teorii influente despre etică, război și economie
• Teorii și idei semnificative și influente despre retorică, poezie și teatru

Silogismul lui Aristotel stă la baza raționamentului deductiv („de sus în jos”), probabil cea mai comună formă de raționament folosită astăzi. Un exemplu de manual de silogism este:

Premisă majoră: Toți oamenii sunt muritori.
Premisa minoră: Socrate este un om.
Concluzie: Socrate este muritor.

surse

• Mark, Iosua J. „Aristotel”. Enciclopedia istoriei antice, 02 sept. 2009.
• Scuturi, Christopher. „Aristotel“. Enciclopedia lui Filosofie Stanford, 09 iulie 2015.