Brown v. Board of Education

În 1954, printr-o decizie unanimă, Curtea Supremă a Statelor Unite a decis că legile statului care reglementează școlile publice pentru copiii afro-americani și copiii albi sunt neconstituționale. Cazul, cunoscut sub numele de Brown c. Board of Education a răsturnat hotărârea Plessy c. Ferguson, pronunțată cu 58 de ani mai devreme.

Hotărârea Curții Supreme a Statelor Unite a fost un caz reper care a cimentat inspirația pentru Mișcarea Drepturilor Civile. 

Cazul a fost combătut prin brațul legal al Asociației Naționale pentru Îmbunătățirea Persoanelor Colorate (NAACP) care luptă împotriva luptelor pentru drepturile civile încă din anii 1930.

1866

Legea privind drepturile civile din 1866 este instituită pentru a proteja drepturile civile ale afro-americanilor. Actul garanta dreptul de a da în judecată, proprietatea proprie și contractul de muncă.

1868

Cei 14^lea Modificarea la Constituția SUA este ratificată. Amendamentul acordă privilegiul cetățeniei afro-americanilor. De asemenea, se garantează că o persoană nu poate fi lipsită de viață, libertate sau proprietate fără un proces de lege adecvat. De asemenea, este ilegal să refuzi o persoană o protecție egală în condițiile legii.

1896

Curtea Supremă a Statelor Unite a hotărât la votul de la 8 la 1 că argumentul „separat, dar egal” prezentat în cauza Plessy v. Ferguson. Curtea Supremă statuează că, dacă erau disponibile facilități „separate, dar egale”, atât pentru călătorii afro-americani, cât și pentru cei albi, nu ar exista nicio încălcare a celor 14^lea Amendament.

Judecătorul Henry Billings Brown a scris opinia majorității, argumentând

„Obiectul amendamentului [al paisprezecelea] a fost, fără îndoială, acela de a impune egalitatea celor două rase în fața legii, dar în natura lucrurilor nu ar fi putut fi vorba de abolirea distincțiilor bazate pe culoare sau de aprobare socială, așa cum se distinge de politică, egalitate [...] Dacă o rasă este inferioară celeilalte social, Constituția Statelor Unite nu le poate pune pe același plan. "

Singurul disident, judecătorul John Marshal Harlan, a interpretat 14^lea Modificați într-un alt fel susținând că „Constituția noastră este orbitoare și nu cunoaște și nu tolerează clasele în rândul cetățenilor.”

Argumentul dezacord al lui Harlan ar susține argumentele ulterioare conform cărora segregarea era neconstituțională.

 Acest caz devine baza segregării legale în Statele Unite.

1909

NAACP este stabilit de W.E.B. Du Bois și alți activiști pentru drepturile civile. Scopul organizației este combaterea nedreptății rasiale prin mijloace legale. Organizația a făcut lobby către organele legislative pentru a crea legi anti-linching și pentru a eradica nedreptatea în primii 20 de ani. Cu toate acestea, în anii 1930, NAACP a înființat un fond de apărare și educație legală pentru a lupta în luptele legale. Condus de Charles Hamilton Houston, fondul a creat o strategie de demontare a segregării în învățământ. 

1948

 Strategia lui Thurgood Marshall de combatere a segregării este aprobată de Consiliul de administrație al NAACP. Strategia lui Marshall a inclus abordarea segregării în educație.

1952

Mai multe cazuri de segregare școlară, care au fost înregistrate în state precum Delaware, Kansas, Carolina de Sud, Virginia și Washington DC, sunt combinate în Brown c. Consiliul de învățământ din Topeka. Combinând aceste cazuri sub o umbrelă arată importanța națională.

1954

Curtea Supremă a Statelor Unite a Statelor Unite decide în unanimitate să renunțe la Plessy v. Ferguson. Hotărârea a susținut că segregarea rasială a școlilor publice reprezintă o încălcare a celor 14^lea Clauza de protecție egală a amendamentului.

1955

Mai multe state au refuzat să pună în aplicare decizia. Mulți chiar o iau în considerare,

„[N] ull, nul și fără efect” și începe să stabilești legi care să se opună regulii. Drept urmare, Curtea Supremă a SUA emite o a doua hotărâre, cunoscută și sub numele de Brown II. Această hotărâre prevede că dezregregarea trebuie să aibă loc „cu toată viteza deliberată”.

1958

Guvernatorul Arkansas, precum și parlamentarii, refuză dezregregarea școlilor. În acest caz, Cooper împotriva Aaron, Curtea Supremă a SUA rămâne neclintită, susținând că statele trebuie să se supună hotărârilor sale, deoarece este o interpretare a Constituției S.U.A..