Cu partenerii săi Stanford White și William R. Mead, arhitectul Charles Follen McKim a proiectat clădiri grandioase Beaux Arts, conace importante și, de asemenea, case relaxate în stil Shingle. În calitate de firmă de arhitectură a McKim, Mead & White, acești trei arhitecți au adus nobilimea și gustul european în America parvenit.
Născut: 24 august 1847 în județul Chester, Pennsylvania
Decedat: 14 septembrie 1909 la casa sa de vară din St. James, Long Island, New York
Educaţie:
Profesionist:
McKim, Mead și White au proiectat atât case de vară relaxate, cât și clădiri publice mari. Exemple de reper ale modelelor influente ale McKim includ următoarele:
Charles Follen McKim a fost influențat de studiul său la Ecole des Beaux Arts din Paris. Alături de partenerii săi Stanford White și William R. Mead, McKim a aplicat idei franceze Beaux Arts pe clădiri grandioase americane, cum ar fi Biblioteca Publică Boston și Stația Pennsylvania din New York. Aceste stiluri istorice nu au fost asociate cu noua arhitectură a zilei - zgârie-nori, astfel încât firma nu a abordat zgârie-nori. Cu toate acestea, după moartea lui McKim, firma a construit clădirea municipală cu 40 de etaje (1914) în Manhattanul de Jos.
McKim era atras de liniile curate ale arhitecturii coloniale americane și admira arhitectura simplă a Japoniei și Franței rurale. Firma de arhitectură McKim, Mead, & White a devenit cunoscută pentru casele informale, deschise în stil Shingle, proiectate la scurt timp după constituirea parteneriatului. De asemenea, ar putea trece la proiectarea stilurilor mai opulente predominante în Newport, Rhode Island. McKim și White au devenit arhitecții designeri ai firmei, în timp ce Mead administra o mare parte din activitatea firmei.
" Pregătirea formală a lui McKim și sobrietatea înnăscută au oferit claritate formei la care Alb a adăugat bogăția de textură și plasticitate în ornamentare.„-Profesor Leland M. Roth, istoric arhitect
Sursa: McKim, Mead și White de Leland M. Roth, Master Builders, Diane Maddex, ed., Preservation Press, Wiley, 1985, p. 95