Primul ministru al Canadei conduce guvernul Canadei și servește ca prim ministru al suveranului, în acest caz, monarhul Regatului Unit. Sir John A. Macdonald a fost primul prim ministru de la Confederația canadiană și și-a asumat funcția la 1 iulie 1867.
Următoarea listă cronică prim-miniștrii canadieni și datele acestora în funcție din 1867.
primul ministru | Datele în birou |
---|---|
Justin Trudeau | 2015 până în prezent |
Stephen Harper | 2006 - 2015 |
Paul Martin | 2003 - 2006 |
Jean Chretien | 1993 - 2003 |
Kim Campbell | 1993 |
Brian Mulroney | 1984-1993 |
John Turner | 1984 |
Pierre Trudeau | 1980-1984 |
Joe Clark | 1979-1980 |
Pierre Trudeau | 1968 până în 1979 |
Lester Pearson | 1963-1968 |
John Diefenbaker | 1957 - 1963 |
Louis St Laurent | 1948 - 1957 |
William Lyon Mackenzie King | Din 1935 până în 1948 |
Richard B Bennett | 1930-1935 |
William Lyon Mackenzie King | Din 1926 până în 1930 |
Arthur Meighen | 1926 |
William Lyon Mackenzie King | 1921 - 1926 |
Arthur Meighen | 1920-1921 |
Sir Robert Borden | Din 1911 până în 1920 |
Sir Wilfrid Laurier | 1896 - 1911 |
Sir Charles Tupper | 1896 |
Sir Mackenzie Bowell | 1894 - 1896 |
Sir John Thompson | 1892 până în 1894 |
Sir John Abbott | 1891 până în 1892 |
Sir John A Macdonald | 1878 - 1891 |
Alexander Mackenzie | 1873 până în 1878 |
Sir John A Macdonald | 1867 - 1873 |
Oficial, premierul este numit de guvernatorul general al Canadei, dar prin convenție constituțională, prim-ministrul trebuie să aibă încrederea Camerei Comunelor alease. În mod normal, acesta este liderul caucusului partidului cu cel mai mare număr de locuri în casă. Dar, dacă acel lider nu are sprijinul majorității, guvernatorul general poate numi un alt lider care are acel sprijin sau poate dizolva parlamentul și va convoca o nouă alegere. Prin convenție constituțională, un prim-ministru deține un loc în parlament și, de la începutul secolului XX, acest lucru a însemnat mai precis Camera Comunelor.