Copia și copiozitatea în retorică

Termenul retoric COPIA se referă la bogăție expansivă și amplificare ca scop stilistic. Numit si belşug și abundances. În retorica renascentistă, figurile de vorbire au fost recomandate ca modalități de a varia mijloacele de exprimare ale elevilor și de a dezvolta copia. COPIA (din latină pentru „abundență”) este titlul unui text de retorică influent publicat în 1512 de savantul olandez Desiderius Erasmus.

Pronunție: KO-Pee-ya

Exemple și observații

• „Pentru că retoricienii antici credeau că limbajul este o forță puternică pentru convingere, ei și-au îndemnat elevii să se dezvolte COPIA în toate părțile artei lor. COPIA poate fi tradus în mod slab din latină pentru a însemna o ofertă abundentă și gata de limbă - ceva potrivit pentru a spune sau a scrie ori de câte ori apare ocazia. Învățăturile antice despre retorică sunt pretutindeni infuzate cu noțiuni de expansivitate, amplificare, abundență ".
  (Sharon Crowley și Debra Hawhee, Retorica antică pentru studenții moderni. Pearson, 2004)
• Erasmus pe Copia
  - „Erasmus este unul dintre primii enunțători ai acelui cel mai sănătos dintre toate preceptele despre scriere:„ scrie, scrie și din nou scrie ”. El recomandă, de asemenea, exercițiul de a păstra o carte obișnuită, de a parafraza poezia în proză și viceversa, de a reda același subiect în două sau mai multe stiluri; ...
  „Prima carte din De Copia a arătat elevului cum să folosească schemele și tropele (elocutio) în scopul variației; a doua carte a instruit elevul în utilizarea subiectelor (inventio) în același scop ...
  „Prin ilustrare COPIA, Erasmus din capitolul 33 al cărții 1 prezintă 150 de variante ale propoziției „Tuae literae me magnopere delectarunt” [„Scrisoarea ta m-a mulțumit foarte mult”]… ”
  (Edward P.J. Corbett și Robert J. Connors, Retorică clasică pentru studentul modern, A 4-a ed. Oxford Univ. Presă, 1999)
  - "Dacă sunt cu adevărat acea pace atât de extirpată de Dumnezeu și de oameni; dacă sunt cu adevărat sursa, mama hrănitoare, păstrătoarea și ocrotitorul tuturor lucrurilor bune în care cerul și pământul abundă; ... dacă nimic curat sau sfânt, nimic ceea ce este agreabil pentru Dumnezeu sau pentru oameni poate fi stabilit pe pământ fără ajutorul meu; dacă, pe de altă parte, războiul este incontestabil cauza esențială a tuturor dezastrelor care cad asupra universului și această ciumă se usucă dintr-o privire tot ceea ce crește; dacă, din cauza războiului, tot ce a crescut și a maturizat de-a lungul veacurilor se prăbușește brusc și este transformat în ruine; dacă războiul aruncă tot ceea ce este menținut cu prețul celor mai dureroase eforturi; dacă distruge lucrurile care erau cel mai ferm stabilit; dacă otrăvește tot ceea ce este sfânt și tot ceea ce este dulce; dacă, pe scurt, războiul este abominabil până în punctul de a anihila toată virtutea, toată bunătatea în inimile oamenilor și dacă nimic nu este mai mortal pentru ei, nimic mai mult urât lui Dumnezeu decât războiul n, în numele acestui Dumnezeu nemuritor, îl întreb: cine este capabil să creadă fără mare dificultate pe cei care o instigă, care abia posedă lumina rațiunii, pe care se vede că se exercită cu atâta încăpățânare, cu atâta fervoare, cu atâta viclean și cu prețul unui astfel de efort și pericol, să mă îndepărteze și să plătesc atât de mult pentru anxietățile copleșitoare și relele care rezultă din război - cine poate crede că astfel de persoane sunt încă cu adevărat oameni? "
  (Erasmus, Plângerea păcii, 1521)
  - "În spiritul corect al jocului și experimentării, exercițiul lui Erasmus poate fi atât distractiv cât și instructiv. Deși Erasmus și contemporanii săi au fost clar încântați de variația și exuberanța limbajului (gândiți-vă la îngăduința lui Shakespeare în comediile sale), ideea nu a fost pur și simplu să se îngrămădească. mai multe cuvinte .. Mai degrabă belşug a fost vorba despre furnizarea de opțiuni, despre construirea unei fluențe stilistice care să le permită scriitorilor să se bazeze pe o gamă largă de articulații, alegându-le pe cele mai de dorit ".
  (Steven Lynn, Retorică și compoziție: o introducere. Cambridge Univ. Presă, 2010)
• Reversiune contra Copiei
  „Ultima parte a secolului al XVI-lea și prima parte a XVII-a au fost martorii unei reacții împotriva elocvenței, în mod special împotriva stilului ciceronian, ca model pentru scriitori, atât în ​​limba latină, cât și în literatura vernaculară (Montaigne, de exemplu) ... Anticiclonienii neîncredeau elocvența ca ceva specific ornamental, deci nesimțit, conștient de sine, nepotrivit pentru a exprima reflecții private sau aventuroase sau dezvăluiri ale sinelui ... A fost [Francis] Bacon, nu în mod inadecvat, cel care a scris epitaful din COPIA în acel pasaj celebru al său Avansare pentru învățare (1605) unde descrie „primul neînțeles al învățării, când bărbații studiază cuvinte și nu contează” ...
  „Este ironic că în anii de mai târziu Bacon a ajuns să-i displace excesele stilului Senecan aproape la fel de mult ca cele ale„ copiei ”. Este, de asemenea, ironic că omul care a deplâns popularitatea fostului COPIA a fost, dintre toți scriitorii din timpul său, cel mai receptiv la sfaturile din De copia despre colectarea notelor. Dragostea obsedantă a lui Bacon în scrierile sale pentru sentimente, aforisme, maxime, formulele, apofitmele, „promptuarul” său și obiceiul său de a păstra cărțile obișnuite au fost un tribut adus metodelor predate de Erasmus și de ceilalți umaniști. Bacon era mai îndatorat la rețete pentru COPIA decât și-a permis, iar proza ​​lui lasă mici îndoieli că a fost studios de cuvinte, precum și de materie ”.
  (Craig R. Thompson, Introducere în Lucrări culese ale Erasmus: Scrieri literare și educaționale I. Universitatea din Toronto Press, 1978)