Definiția și exemple de sorite în retorică
Share
În logică, sorites este un lanț de silogisme sau entuzime categorice în care concluziile intermediare au fost omise. Plural: sorites. Adjectiv: soritical. De asemenea cunoscut ca si argument de lanț, argument de urcare, argument puțin-cu-mic, și polisilogism.
În Utilizarea lui Shakespeare a Artelor limbajului (1947), sora Miriam Joseph remarcă faptul că un sorit "implică, în mod normal, repetarea ultimului cuvânt al fiecărei propoziții sau clauze la începutul următoarei, o cifră pe care retoricienii au numit climax sau gradare, deoarece marchează gradele sau pașii din argument."
- Etimologie: Din greacă, „grămadă
- Pronunție: Suh-Rite-EEZ
Exemple și observații
"Iată un exemplu [de soriti]:
Toți vărsătorii de sânge sunt câini.
Toți câinii sunt mamifere.
Nici peștii nu sunt mamifere.
Prin urmare, niciun pește nu este sânge.
Primele două premise implică în mod valabil concluzia intermediară „Toți vărsătorii de sânge sunt mamifere”. Dacă această concluzie intermediară este apoi tratată ca o premisă și combinată cu a treia premisă, concluzia finală urmează în mod valabil. sorites este astfel compus din două silogisme categorice valabile și, prin urmare, este valabil. Regula în evaluarea unui sorit se bazează pe ideea că un lanț este la fel de puternic ca veriga sa cea mai slabă. Dacă oricare dintre silogismele componente ale unui sorit este invalid, întregul sorit nu este valabil. "
(Patrick J. Hurley, O introducere concisă a logicii, Ediția a 11-a. Wadsworth, 2012)
„Sfântul Pavel folosește un cauzal sorites sub forma unui gradat, atunci când vrea să arate consecințele interblocate care decurg dintr-o falsificare a învierii lui Hristos: „Acum, dacă Hristos va fi propovăduit că El a înviat din morți, cum să spuneți unii dintre voi că nu există înviere din morți? Dar dacă nu există înviere din morți, atunci Hristos nu a înviat; și dacă Hristos nu a înviat, atunci învățătura noastră este zadarnică și [dacă propovăduirea noastră este zadarnică], credința ta este și ea zadarnică "(I Cor. 15:12 -14).
„S-ar putea să desfășurăm pe acești sorți în următoarele silogisme: 1. Hristos a fost mort / morții nu s-a ridicat niciodată / Prin urmare, Hristos nu a înviat; 2. Că Hristos a înviat nu este adevărat / Predicăm că Hristos a înviat / De aceea predicăm ceea ce este nu este adevărat 3. Predicarea a ceea ce nu este adevărat propovăduiește în zadar / Predicăm ceea ce nu este adevărat / De aceea predicăm în zadar 4. Predicarea noastră este zadarnică / Credința ta vine din predicarea noastră / Prin urmare, credința ta este zadarnică. Pavel, desigur, și-a făcut ipotetic premisele pentru a-și arăta consecințele dezastruoase și apoi pentru a le contrazice ferm: „Dar de fapt Hristos a fost înviat din morți” (I Cor. 15:20). "
(Jeanne Fahnestock, Figurile retorice în știință. Oxford University Press, 1999)
Paradoxul Soriti
"In timp ce sorites conundrum poate fi prezentat ca o serie de întrebări nedumerite, care poate fi și a fost prezentat ca un argument paradoxal având structură logică. Următoarea formă de argument pentru soriti a fost comună:
1 boabă de grâu nu face o grămadă.
Dacă 1 grâu de grâu nu face o grămadă, 2 boabe de grâu nu.
Dacă 2 boabe de grâu nu fac o grămadă, atunci 3 boabe nu.
.
.
.
_____
∴ 10.000 de boabe de grâu nu fac o grămadă.
Argumentul pare, cu siguranță, valid, folosind doar modus ponens și tăiați (permițând înlănțuirea împreună a fiecărui subargument care implică un singur modus ponens infern.) Aceste reguli de inferență sunt susținute atât de logica stoică, cât și de cea clasică modernă, printre altele.
"Mai mult decât atât, premisele sale par adevărate ...
"Diferența unui bob ar părea a fi prea mică pentru a face vreo diferență în aplicarea predicatului; este o diferență atât de neglijabilă încât să nu facă nicio diferență aparentă față de valorile de adevăr ale antecedentelor respective și ale acestora. Concluzia pare fals ".
(Dominic Hyde, "Paradoxul soritilor". Vaguența: un ghid, ed. de Giuseppina Ronzitti. Springer, 2011)
„The Sad Sorites”, de Maid Marion & # x200B; & # x200B;
Soriti s-au uitat la Premisa
Cu o lacrimă în ochiul lui viclean,
Și șopti ușor un termen major
La o fală care stă lângă.
O dulce a fost să rătăcesc
De-a lungul nisipului trist al mării,
Cu un predicat înroșindu-se coyly
Înclinând mâna voastră bună!
O, fericiți sunt Mood and Tense,
Dacă există, într-adevăr, există,
Cine astfel Per Accidens poate cutreiera
Pe lângă marea strălucitoare.
Unde nu vine Connotation niciodată,
Nici denumirea e'en.
În cazul în care Entimemele sunt lucruri necunoscute,
Dilemele nu s-au văzut niciodată.
Sau unde arborele Porfiriei
Poartă ramuri impunătoare înalte,
În timp ce departe vedem
Un paradox trece.
Este posibil ca un silogism să vină,
În grabă îl vedem zburând
Aici, unde se odihnește pașnic
Nici nu se teme de dicotomie.
Ah! astfel de bucurii ar fi ale mele! Vai
Empirice trebuie să fie,
Pune mâna în mână atât Mood, cât și Tense
Sunt alăturate astfel cu iubire.
(The Shotover Papers, sau, Echoes from Oxford, 31 octombrie 1874)
