Definiție și exemple de schimbare a sunetului în engleză

În lingvistică istorică și fonologie, schimbarea sunetului a fost definit în mod tradițional drept „orice apariție a unui fenomen nou în structura fonetică / fonologică a unei limbi” (Roger Lass în Fonologie: O introducere în concepte de bază, 1984). Mai simplu, schimbarea sunetului poate fi descrisă ca o modificare particulară a sistemului sonor al unei limbi într-o perioadă de timp.

„Drama schimbării lingvistice”, a spus lexicograful și filologul englez Henry C. Wyld, „este înscrisă nu în manuscrise sau în inscripții, ci în gurile și mințile oamenilor” (O scurtă istorie a limbii engleze, 1927). 

Există multe tipuri de schimbări de sunet, inclusiv următoarele:

• Apezie și apocop
• Asimilare 
• Disimilarea și Haplologia
• Difuzie lexicală
• metanalysis
• Metateză
• Principiul efortului cel mai mic
• Proteza
• Sincopă

Consultați exemple și observații de mai jos. De asemenea, a se vedea:

• Marea schimbare vocală
• Legea lui Grimm
• izoglosă
• Schimbare de limbă
• Mutaţie
• Fonologie
• Pronunție
• Limitele cuvintelor

Exemple și observații

• „O înțelegere a schimbarea sunetului este cu adevărat important pentru lingvistica istorică în general, iar acest lucru trebuie subliniat - joacă un rol extrem de important în metoda comparativă și, prin urmare, și în reconstrucția lingvistică, în reconstrucția internă, în detectarea cuvintelor de împrumut și în determinarea dacă limbile sunt legate de una. o alta."
  (Lyle Campbell, Lingvistica istorică: o introducere, A 2-a ed. MIT Press, 2004)
• Pronunție Schwa
  „Există un număr tot mai mare de dovezi că cuvintele folosite destul de des sunt afectate mai devreme - o observație făcută pentru prima dată în secolul 19 ...
  „Luați în considerare cuvintele adulter, secol, blestem, livrare, dezolant, elementar, fiecare, fabrică, pepinieră, sclavie. Dacă este posibil, scrieți-le pe o bucată de hârtie și rugați-i mai mulți prieteni să le citească cu voce tare. Mai bine, faceți-i pe oameni să citească propoziții care includ cuvintele. De exemplu: A superficial o privire la ziar sugerează că adulter este în creștere a acestui aspect secol. Daca tu crezi robie a fost desființată, mergeți și priviți fabrică la capătul drumului nostru. Fiecare mama îți va spune asta pepinieră școlile sunt o binecuvântare mixtă. Faceți o notă atentă despre cum se pronunță cuvintele cruciale și vedeți dacă rezultatele dvs. sunt de acord cu cele ale unui lingvist care a efectuat o anchetă de acest tip.
  "Investigatorul a menționat că, potrivit dicționarului, toate cuvintele cu care este scris -ary, -ery, -ory sau -Ury se pronunță oarecum ca și cum ar rima cu cu blană. Vocalul precedent r este un așa-numit schwa, un scurt sunet indeterminat scris fonetic ca [ə] și uneori reprezentat ortografic ca er (Engleză britanică) sau uh (Engleza americana). În practică schwa nu a fost întotdeauna pronunțată. De obicei, a fost omis în cuvinte comune cum ar fi ev (e) ry, fact (o) ry, nurs (e) ry, care erau pronunțate ca și cum ar fi ortografiate evry, factry, nursery doar cu două silabe. În cuvinte puțin mai puțin obișnuite, cum ar fi livrare, a existat fluctuație. Unii au introdus o schwa, alții au omis-o. O schwa a fost păstrată în cele mai puțin obișnuite cuvinte, cum ar fi dezolant, blestemat."
  (Jean Aitchison, Schimbare de limbă: progres sau degradare? A 3-a ed. Cambridge Univ. Presă, 2001)
• Teoriile schimbării sunetului
  „Diverse teorii ale schimbarea sunetului, unele dintre ele propuse în urmă cu un secol sau mai devreme erau actuale în anii '70. A existat o părere tradițională de lungă durată despre schimbarea sunetului datorită vorbitorilor care își modifică pronunția, fie pentru a ușura - a cheltui mai puțin efort - sau pentru a clarifica vorbirea în interesul ascultătorului. Un altul a fost propus de Halle (1962) că schimbarea limbajului, inclusiv schimbarea sonoră, a servit la îmbunătățirea gramaticii, făcând-o mai simplu de calculat cognitiv. Postal (1968) a sugerat că se datorează dorinței vorbitorilor de noutate, adică sunetele se schimbă din același motiv pentru care se modifică tunsurile și tunsurile. Lightner (1970) a afirmat că a fost de evitat omofonia - în ciuda contraexemplelor abundente care arată omofonia ca urmare a unei schimbări solide. Acestea sunt toate relatări teleologice, adică presupun că schimbările sunt intenționate, adică, că sunt [motivate] de un scop de un fel ... "
  (John Ohala, „Ascultătorul ca sursă de schimbare a sunetului: o actualizare”. Inițierea schimbării sunetului: percepție, producție și factori sociali, ed. de Maria-Josep Solé și Daniel Recasens. John Benjamins, 2012)
• Ipoteza regularității neogrammariene
  „În anii 1870, un grup de lingviști acum, în general, numiți neogrammarieni au creat multă atenție, controverse și entuziasm cu afirmația că, spre deosebire de toate celelalte schimbări lingvistice, schimbarea sunetului este regulat și funcționează fără excepții.
  „Această ipoteză neogrammariană sau de regularitate a dus la o mare parte de cercetări valoroase și interesante. Cu toate acestea, așa cum se poate aștepta, o afirmație atât de puternică nu a rămas fără o opoziție de multe ori destul de voioasă ...
  "[I] este important de menționat că ipoteza de regularitate neogrammariană s-a dovedit a fi enorm de fructuoasă, oricât de exactă ar fi ea de fapt. Căci forțează lingvistul să caute explicații ale aparentei nereguli, fie prin stabilirea unei non- sursă fonetică sau printr-o formulare mai bună a unei schimbări sonore date. Oricum am învăța mai multe despre istoria unei limbi date și despre natura schimbării lingvistice decât dacă ne abonăm la o perspectivă care nu se așteaptă cu regularitate la schimbarea sunetului. "
  (Hans Henrich Hock, Principiile lingvisticii istorice, A 2-a ed. Walter de Gruyter, 1991)