Istorie, definiție și exemple de limbă engleză

Termenul "englez" este derivat din Anglisc, discursul unghiurilor - unul dintre cele trei triburi germanice care au invadat Anglia în secolul al V-lea. Limba engleză este limba principală a mai multor țări, printre care Australia, Canada, Noua Zeelandă, Regatul Unit și multe dintre fostele sale colonii și Statele Unite, și a doua limbă într-un număr de țări multilingve, inclusiv India, Singapore, și Filipine.

Este o limbă oficială și în mai multe țări africane, cum ar fi Liberia, Nigeria și Africa de Sud, dar este vorbită în întreaga lume în mai mult de 100. Este învățată în întreaga lume de copiii de la școală ca limbă străină și devine adesea un numitor comun între oameni de diferite naționalități atunci când se întâlnesc în timp ce călătoresc, fac afaceri sau în alte contexte.

Potrivit lui Christine Kenneally în cartea ei „Primul cuvânt”, „Astăzi există aproximativ 6.000 de limbi în lume, iar jumătate din populația lumii vorbește doar zece dintre ele. Engleza este singura cea mai dominantă dintre aceste 10. Colonialismul britanic a inițiat răspândirea limbii engleze pe tot globul; s-a vorbit aproape peste tot și a devenit și mai răspândită de la cel de-al doilea război mondial, odată cu puterea globală a puterii americane. "

Influența limbii engleze s-a răspândit și la nivel mondial prin cultura pop americană, muzică, filme, publicitate și emisiuni TV.

Vorbit în toată lumea

Aproximativ 20 la sută din populația lumii vorbește engleza ca limbă primară sau secundară, aproximativ 1,5 miliarde de oameni. Dacă includeți oameni care o folosesc, asta aduce estimarea la mai mult de o pătrime a lumii sau mai mult de 2 miliarde din 7,7 miliarde de oameni din lume, începând cu 2019. Doar aproximativ 360 de milioane de oameni o vorbesc ca prima limbă , totuși.

"Acum se estimează că la nivel mondial vor fi 1,5 miliarde de vorbitori de engleză: 375 milioane care vorbesc limba engleză ca primă limbă, 375 milioane ca a doua limbă și 750 milioane care vorbesc engleza ca limbă străină", ​​a menționat Tony Reilly în "English Changes Lives" în Marea Britanie The Sunday Times. El a continuat:

"Elitele Egiptului, Siriei și Libanului au aruncat franceza în favoarea englezei. India a inversat fosta sa campanie împotriva limbii conducătorilor coloniale, iar milioane de părinți indieni își înscriu acum copiii în școlile de limbă engleză - în recunoașterea importanța limbii engleze pentru mobilitatea socială.Din 2005, India are cea mai mare populație de limbă engleză din lume, cu mult mai multe persoane care foloseau limba decât înainte de independență.Rwanda, într-o acțiune dictată atât de economiile regionale, cât și de politica post-genocid , a decretat trecerea cu ridicata a limbii engleze ca mijloc de instrucțiune, iar China urmează să lanseze un program colosal pentru a aborda unul dintre puținele obstacole rămase în calea expansiunii sale economice: o pauză a vorbitorilor de engleză.

"Engleza are statut oficial sau special în cel puțin 75 de țări cu o populație combinată de două miliarde de oameni. Se estimează că una din patru persoane din întreaga lume vorbește limba engleză cu un anumit grad de competență."

Când engleza a fost vorbită pentru prima dată

Engleza provenită dintr-o limbă proto-indo-europeană vorbită de nomazi care rătăceau în Europa în urmă cu aproximativ 5.000 de ani. Germana provenea și din această limbă. Engleza este împărțită convențional în trei perioade istorice majore: engleza veche, engleza mijlocie și engleza modernă. Engleza veche a fost adusă în insulele britanice de către popoarele germanice: Jutes, Saxons și Angles, începând cu 449. Odată cu înființarea unor centre de învățare în Winchester, istoriile au fost scrise și traducerea unor texte latine importante în dialectul saxonului din West Saxon în În anii 800, dialectul vorbit acolo a devenit oficial „engleza veche”. Cuvintele adoptate proveneau din limbi scandinave.

Evoluția limbii engleze

În cucerirea normană din 1066, dialectul francez normand (care era franceza cu influență germanică) a ajuns în Marea Britanie. Centrul de învățare s-a mutat treptat de la Winchester la Londra, astfel încât engleza veche nu mai domina. Francezul normand, vorbit de aristocrație, și engleza veche, vorbită de oamenii obișnuiți, s-au amestecat de-a lungul timpului pentru a deveni engleza de mijloc. În anii 1200, aproximativ 10.000 de cuvinte franceze au fost încorporate în engleză. Unele cuvinte au servit ca înlocuitori pentru cuvintele în limba engleză, iar altele au coexistat cu semnificații ușor schimbate.

Ortografiile s-au schimbat pe măsură ce oamenii cu fondul francez normand scriau cuvintele în engleză pe măsură ce sunau. Alte modificări includ pierderea genului pentru substantive, unele forme de cuvinte (numite inflexiuni), „e”, silențioase și coalizarea unei ordini de cuvinte mai restrânse. Chaucer a scris în engleză mijlocie la sfârșitul anilor 1300. Latină (biserică, curți), franceză și engleză erau utilizate pe scară largă în Marea Britanie la acea vreme, deși engleza mai avea multe dialecte regionale care au provocat o anumită confuzie.

Și modificări structurale și gramaticale au avut loc. Charles Barber subliniază în „Limba engleză: o introducere istorică”:

„Una dintre modificările sintactice majore în limba engleză încă din timpurile anglo-saxone a fost dispariția S [ubject] -O [bject] -V [erb] și V [erb] -S [ubject] -O [bject ] tipuri de ordine de cuvinte și stabilirea tipului S [ubject] -V [erb] -O [bject] ca normal. Tipul SOV a dispărut în Evul Mediu timpuriu, iar tipul VSO a fost rar după mijlocul secolul al XVII-lea. Ordinea cuvintelor VS există într-adevăr încă în engleză ca o variantă mai puțin obișnuită, întrucât în ​​„Down the road a venit o mulțime de copii”, dar tipul complet VSO cu greu se întâmplă astăzi ”. 

Utilizarea limbii engleze moderne

Mulți savanți consideră că perioada engleză modernă timpurie a început în jurul anului 1500. În timpul Renașterii, engleza a încorporat multe cuvinte din latină via franceză, din latină clasică (nu doar latină bisericească) și greacă. Biblia King James (1611) și operele lui William Shakespeare sunt considerate în engleză modernă.

O evoluție majoră în limbă, care a pus capăt subportiunii „timpurii” a perioadei în engleza modernă, a fost atunci când pronunțarea vocalelor lungi s-a schimbat. Se numește Marea Schimbare a Vocalelor și se consideră că s-a întâmplat din anii 1400 până în 1750 sau cam așa ceva. De exemplu, o vocală înaltă engleză de lungă durată, cum ar fi e în cele din urmă schimbat într-o engleză modernă lungă eu, și o limbă engleză de lungă durată oo a evoluat într-o engleză modernă ou sunet. Vocalele mijlocii și joase lungi s-au schimbat, precum cele lungi A evoluând la o engleză modernă lungă e si un Ah sunetul schimbându-se la lung A sunet.

Așadar, pentru a clarifica, termenul de engleză modernă se referă mai mult la stază relativă a pronunției, gramaticii și ortografiei sale decât are vreo legătură cu vocabularul sau argoul actual, care se schimbă mereu.

Engleza de astăzi

Engleza adoptă vreodată cuvinte noi din alte limbi (350 de limbi, potrivit lui David Crystal în „Engleza ca limbă globală”). Aproximativ trei sferturi din cuvintele sale provin din greacă și latină, dar, așa cum subliniază Ammon Shea în „Bad English: A History of Linguistic Aggravation”, „cu siguranță nu este o limbă romanică, ci una germanică. poate fi găsit în faptul că este destul de ușor să creezi o propoziție fără cuvinte de origine latină, dar destul de imposibil să faci una care nu are cuvinte din engleza veche ".

Cu atâtea surse din spatele evoluției sale, engleza este maleabilă, cuvintele fiind de asemenea inventate în mod regulat. Robert Burchfield, în „Limba engleză”, numește limba „o flotă de camioane cu juggernaut care continuă indiferent. Nicio formă de inginerie lingvistică și nicio sumă de legislație lingvistică nu va împiedica multitudinea de schimbări care urmează”.

Adăugări la dicționar

După o anumită cantitate de utilizare, editorii de dicționare decid dacă un cuvânt nou are suficientă putere pentru a-l adăuga în dicționar. Merriam-Webster remarcă faptul că editorii săi petrec o oră sau două zilnic citind o secțiune transversală a materialului în căutare de cuvinte noi, noi semnificații ale cuvintelor vechi, forme noi, ortografii noi și altele asemenea. Cuvintele sunt conectate într-o bază de date cu contextul lor pentru documentare și analiză ulterioară.

Înainte de a fi adăugat în dicționar, un cuvânt nou sau o modificare la un cuvânt existent trebuie să aibă o cantitate considerabilă de utilizare în timp într-o varietate de tipuri de publicații și / sau media (utilizare pe scară largă, nu doar în jargon). Dicționarul Oxford englez are un proces similar pentru cei 250 de lexicografi și editori care cercetează și actualizează în permanență informațiile lingvistice. 

Soiuri de limbă engleză

La fel cum Statele Unite au dialecte regionale și există diferențe de pronunție și de cuvinte în engleza britanică și americană, limba are soiuri locale în întreaga lume: afro-americană engleză Vernaculară, americană, britanică, canadiană, caraibe, chicano, chineză, euro -Engleză, Hinglish, Indian, Irlandeză, Nigeriană, Engleză Standardă, Pakistaneză, Scoțiană, Singapore, Americană Standardă, Standardă Britanică, Engleză Standardă și Zimbabwe.