Umanitatea a înflorit în timpul Renașterii

Renașterea, mișcare care a subliniat ideile lumii clasice, a pus capăt erei medievale și a prezentat începutul epocii moderne a Europei. Între secolele XIV și XVII, arta și știința au înflorit pe măsură ce imperiile s-au extins și culturile amestecate ca niciodată. Deși istoricii încă dezbat unele cauze ale Renașterii, ei sunt de acord asupra unor puncte de bază.

O foame pentru descoperire

Curțile și mănăstirile din Europa au fost de mult timp depozite de manuscrise și texte, însă o schimbare a modului în care savanții le vedeau au stârnit o reevaluare masivă a lucrărilor clasice din Renaștere. Petrarhul a scris acest lucru din secolul al XIV-lea, scriind despre pofta lui de a descoperi texte care anterior au fost ignorate.

Pe măsură ce alfabetizarea s-a extins și o clasă de mijloc, căutarea, citirea și răspândirea textelor clasice au devenit obișnuite. Noi biblioteci au fost dezvoltate pentru a facilita accesul la cărțile vechi. Ideile odată uitate erau acum trezite, la fel și interesul pentru autorii lor.

Reintroducerea lucrărilor clasice

În perioada Evului Întunecat, multe texte clasice europene au fost pierdute sau distruse. Cele care au supraviețuit au fost ascunse în biserici și mănăstiri ale Imperiului Bizantin sau în capitale din Orientul Mijlociu. În timpul Renașterii, multe dintre aceste texte au fost reintroduse încet în Europa de către comercianți și savanți.

În 1396, la Florența a fost creat un post academic oficial pentru predarea limbii grecești. Omul angajat, Manuel Chrysoloras, a adus cu el o copie din „Geografia” lui Ptolemeu din est. Un număr mare de texte și savanți greci au ajuns în Europa odată cu căderea Constantinopolului în 1453.

Tipografia

Invenția presei din 1440 a fost schimbătorul de jocuri. În cele din urmă, cărțile ar putea fi produse în masă cu mult mai puțini bani și timp decât prin metodele vechi scrise de mână. Ideile puteau fi răspândite prin biblioteci, librării și școli într-un mod care nu era posibil până acum. Pagina tipărită era mai lizibilă decât scriptul elaborat de cărți scrise de mână lungă. Tipărirea a devenit o industrie viabilă, creând noi locuri de muncă și inovații. Răspândirea cărților a încurajat și studiul literaturii în sine, permițând răspândirea de noi idei pe măsură ce orașele și națiunile au început să înființeze universități și alte școli.

Umanismul apare

Umanismul renascentist a fost un nou mod de a gândi și de a aborda lumea. A fost numită cea mai veche expresie a Renașterii și este descrisă atât ca produs, cât și ca cauză a mișcării. Gânditorii umaniști au contestat gândirea școlii dominante anterior de gândire savantă, Scholasticismul, precum și Biserica Catolică, permițând dezvoltării noii gândiri.

Artă și politică

Noii artiști aveau nevoie de patroni înstăriți pentru a-i susține, iar Renașterea Italiei a fost un teren deosebit de fertil. Schimbările politice din clasa conducătoare cu puțin timp înainte de această perioadă au condus la conducerea majorității statelor orașelor majore ca fiind „oameni noi” fără prea multă istorie politică. Ei au încercat să se legitimeze cu investiții vizibile în artă și arhitectură, precum și descurajare publică.

Pe măsură ce Renașterea s-a răspândit, bisericii și conducătorii europeni și-au folosit averea pentru a adopta noile stiluri pentru a ține pasul. Cererea din partea elitelor nu a fost doar artistică; s-au bazat și pe ideile dezvoltate pentru modelele lor politice. „Prințul”, ghidul lui Machiavelli pentru conducători, este o lucrare a teoriei politice renascentiste.

Dezvoltarea birocrațiilor din Italia și restul Europei a generat o nouă cerere de umaniști cu înaltă educație pentru a ocupa rândurile guvernelor și birocrațiilor. A apărut o nouă clasă politică și economică. 

Moartea și viața

La mijlocul secolului al XIV-lea, Moartea Neagră a măturat Europa, omorând poate o treime din populație. În timp ce devastatoare, ciuma a lăsat supraviețuitorii mai bine din punct de vedere financiar și social, cu aceeași avere răspândită printre mai puțini oameni. Acest lucru a fost valabil mai ales în Italia, unde mobilitatea socială a fost mult mai mare.

Această nouă bogăție a fost adesea cheltuită în mod abundent în arte, cultură și bunuri artizanale. Clasele de comercianți ai puterilor regionale, precum Italia, au înregistrat o creștere mare a averii din rolurile lor în comerț. Această clasă mercantilă în creștere a stârnit o industrie financiară care să-și gestioneze averea, generând o creștere economică și socială suplimentară.

Razboi si pace

Perioadele de pace și război au fost creditate pentru a permite răspândirea Renașterii. Sfârșitul războiului de o sută de ani între Anglia și Franța, în 1453, a permis ideilor renascentiste să pătrundă în aceste națiuni, deoarece resursele odată consumate de război au fost puse în artă și științe.