Folosiți verbele și adjectivele pentru a vă clarifica poveștile

Studenții de jurnalism care tocmai au început în meseria scrisului de știri au tendința de a înfunda proza ​​cu prea multe adjective și o mulțime de verbe plictisitoare și plictisite, când, de fapt, ar trebui să facă opusul. O cheie pentru o bună scriere este de a utiliza adjectivele în mod prudent în timp ce alegeți verbe interesante, neobișnuite, pe care cititorii nu le așteaptă.

Defalcarea următoare ilustrează utilizarea eficientă a adjectivelor.

adjectivele

Există o regulă veche în activitatea de scriere - arată, nu spuneți. Problema cu adjective este că nu spectacol noi orice. Cu alte cuvinte, ei evocă vreodată imagini vizuale în mintea cititorilor și sunt doar un substitut leneș pentru a scrie o descriere bună și eficientă.

Priviți următoarele două exemple:

• Omul era gras.
• Pântecele bărbatului îi atârna deasupra cataramei curelei și în timp ce urca treptele îi apărea transpirație pe frunte.

Vezi diferenta? Prima propoziție este vagă și lipsită de viață. Nu creează o imagine în mintea ta.

A doua frază, pe de altă parte, evocă imagini prin doar câteva fraze descriptive - burta atârnată deasupra centurii, fruntea transpirată. Observați că cuvântul „grăsime” nu este folosit. Nu este nevoie. Obținem poza.

Iată încă două exemple.

• Femeia tristă a plâns la înmormântare.
• Umerii femeii se clătinau și se umbla la ochii ei umedi cu o batistă, în timp ce stătea peste sicriu.

Din nou, diferența este clară. Prima propoziție folosește un adjectiv obosit - trist - și face puțin pentru a descrie ceea ce se întâmplă. A doua propoziție pictează o imagine a unei scene pe care o putem imagina cu ușurință, folosind detalii specifice - umerii care se agită, mormăirea ochilor ude.

Povestirile grele de multe ori nu au spațiul pentru pasaje lungi de descriere, dar chiar și câteva cuvinte cheie pot transmite cititorilor un sentiment al unui loc sau al unei persoane. Dar poveștile de lungmetraj sunt perfecte pentru pasaje descriptive ca acestea.

Cealaltă problemă a adjectivelor este că pot transmite în mod involuntar prejudecățile sau sentimentele unui reporter. Privește următoarea propoziție:

• Manifestanții nefericiți au protestat împotriva politicilor guvernamentale.

Vedeți cum doar două adjective - plin de noroc și de mână grea - au transmis în mod eficient cum se simte reporterul despre poveste. E bine pentru o coloană de opinie, dar nu pentru o știre obiectivă. Este ușor să vă trădați sentimentele despre o poveste dacă faceți greșeala de a folosi adjective în acest fel.

verbele

Editorilor le place utilizarea verbelor, deoarece transmit acțiune și dau unei povești un sentiment de mișcare și impuls. Dar prea des scriitorii folosesc verbe obosite, suprautilizate, ca acestea:

• A lovit mingea.
• A mâncat bomboanele.
• Au urcat pe deal.

Lovit, mâncat și umblat - booooring! Ce zici de asta:

• A bătut mingea.
• A gâfâit bomboanele.
• Au călcat pe deal.

Vezi diferenta? Utilizarea verbelor neobișnuite, în afara bătăii, va surprinde cititorii și va adăuga prospețime propozițiilor. Și de fiecare dată când oferiți unui cititor ceva ce nu se așteaptă, ei sunt obligați să citească povestea dvs. mai atent și mai probabil să o termine.

Așadar, scoate-ți tezaurul și urmărește niște verbe strălucitoare, care vor face ca următoarea ta poveste să strălucească.

Punctul mai mare este acesta, în calitate de jurnaliști, scrii pentru a fi citit. Puteți acoperi cel mai important subiect cunoscut omului, dar dacă veți scrie despre asta în proză plictisitoare, lipsită de viață, cititorii vă vor trece povestea. Și niciun jurnalist care se respectă de sine nu vrea ca acest lucru să se întâmple - vreodată.