Ce este un personaj în literatură?

Ai citit vreodată un roman și te-ai trezit să te întrebi: „Ce mănâncă tipul ăsta?” Sau, „De ce nu-l aruncă doar?” Mai des, nu, un personaj „folie” este răspunsul.  

Un personaj din folie este orice personaj din literatură care, prin acțiunile și cuvintele sale, evidențiază și contrastează direct trăsăturile personale, calitățile, valorile și motivațiile unui alt personaj. Termenul provine din practica vechilor bijutieri de a afișa pietre prețioase pe foi de folie pentru a le face să strălucească mai luminos. În mod similar, în literatură, un personaj din folie „luminează” un alt personaj.

Utilizarea personajelor din folie

Autorii folosesc folii pentru a-i ajuta pe cititori să recunoască și să înțeleagă calitățile, caracteristicile și motivațiile importante ale diferitelor personaje. Cu alte cuvinte, caracterele foliei ajută să explice de ce alte personaje fac ceea ce fac.

Foile sunt uneori folosite pentru a explica relațiile dintre personajele „antagoniste” și „protagonist” ale unui complot. Un „protagonist” este personajul principal al poveștii, în timp ce un „antagonist” este inamicul sau adversarul protagonistului. Antagonistul „antagonizează” protagonistul. 

De exemplu, în romanul clasic Lost Generation „The Great Gatsby”, F. Scott Fitzgerald îl folosește pe naratorul Nick Carraway ca folie atât pentru protagonistul Jay Gatsby, cât și pentru antagonistul lui Jay, Tom Buchanan. Când descrie dragostea împărtășită a lui Jay și Tom pentru soția trofeului Daisy, Daisy, Nick îl înfățișează pe Tom ca pe un sportiv educat în Liga Ivy, care se simte îndreptățit de averea sa moștenită. Nick este mai în largul lui Jay, pe care îl descrie ca un bărbat care „avea unul dintre acele zâmbete rare, cu o calitate de liniște veșnică în el ...”

Uneori, autorii vor folosi două personaje ca folii unul pentru celălalt. Aceste personaje sunt numite „perechi de folie”. De exemplu, în „Julius Caesar” de William Shakespeare, Brutus joacă folie lui Cassius, în timp ce folia lui Antony este Brutus. 

Perechile de folie sunt uneori protagonistul și antagonistul poveștii, dar nu întotdeauna. Din nou de la vraja lui Shakespeare, în „Tragedia lui Romeo și Julieta”, în timp ce Romeo și Mercutio sunt cei mai buni prieteni, Shakespeare scrie Mercutio drept folia lui Romeo. Făcându-i distracție în general iubitorilor, Mercutio ajută cititorul să înțeleagă profunzimea iubirii adesea ilogic disperată a lui Romeo pentru Julieta.

De ce foile sunt importante

Autorii folosesc folii pentru a ajuta cititorii să recunoască și să înțeleagă trăsăturile, atributele și motivațiile celorlalte personaje. Astfel, cititorii care întreabă „Ce îl face pe el sau pe ea?” Ar trebui să fie în căutarea unor personaje din folie pentru a obține răspunsurile.

Folii non-umane

Foile nu sunt întotdeauna oameni. Acestea pot fi animale, o structură sau o subplotă, o „poveste din interiorul unei povești”, care servește ca o foaie a complotului principal. 

În romanul ei clasic „Wuthering Heights”, Emily Bronte folosește cele două case vecine: Wuthering Heights și Thrushcross Grange ca folii unul pentru celălalt pentru a explica evenimentele poveștii..

În capitolul 12, naratorul descrie Wuthering Heights ca o casă în care:

„Nu era nicio lună și totul de dedesubt era în întunericul cețos: nici o lumină nu strălucea din nicio casă, departe sau aproape de toate se stinsese cu mult timp în urmă: iar cei de la Wuthering Heights nu erau niciodată vizibili ...”

Descrierea Thrushcross Grange, în contrast cu Wuthering Heights, creează o atmosferă calmă și liniștită.

„Clopotele capelei Gimmerton încă sunau; iar fluxul complet, moale al ciocului din vale a venit liniștitor pe ureche. A fost un înlocuitor dulce pentru murmurul încă absent al frunzelor de vară, care a înecat acea muzică despre Grange când copacii erau în frunze. "

Folii din aceste setări ajută, de asemenea, la dezvoltarea foilor de caractere. Persoanele de la Wuthering Heights sunt nesofisticate și sunt folii pentru cei de la Thrushcross Grange, care prezintă o dispoziție rafinată.