Parsingul este un exercițiu gramatical care presupune descompunerea unui text în părțile sale componente ale vorbirii, cu o explicație a formei, funcției și relației sintactice a fiecărei părți, astfel încât textul să poată fi înțeles. Termenul "parsing" provine din latină Pars pentru „parte (de vorbire)”.
În lingvistica contemporană, analizarea se referă, de obicei, la analiza sintactică a limbajului asistată de computer. Sunt apelate programe de calculator care adaugă automat etichete de analiză la un text Derivatoare.
În lingvistică, la analiza înseamnă să descompunem o propoziție în părțile sale componente, astfel încât sensul propoziției să poată fi înțeles. Uneori, analizarea se face cu ajutorul unor instrumente precum diagrame de propoziții (reprezentări vizuale ale construcțiilor sintactice). Când analizează o propoziție, cititorul ia notă de elementele propoziției și de părțile lor de vorbire (indiferent dacă un cuvânt este un substantiv, verb, adjectiv etc.). Cititorul observă, de asemenea, alte elemente, cum ar fi verbul încordat (prezentul încordat, trecutul trecut, viitorul etc.). După ce propoziția este defalcată, cititorul își poate folosi analiza pentru a interpreta sensul propoziției.
Unii lingviști fac o distincție între „analiza completă” și „analiza scheletului”. Primul se referă la analiza completă a unui text, incluzând o descriere cât mai detaliată a elementelor sale. Acesta din urmă se referă la o formă mai simplă de analiză folosită pentru a înțelege sensul de bază al unei propoziții.
În mod tradițional, analizarea se face luând o propoziție și descompunând-o în diferite părți ale vorbirii. Cuvintele sunt plasate în categorii gramaticale distincte și apoi sunt identificate relațiile gramaticale dintre cuvinte, permițând cititorului să interpreteze propoziția. De exemplu, luați următoarea propoziție:
Pentru a analiza această propoziție, mai întâi clasificăm fiecare cuvânt în funcție de cuvântul său: (articol), om (Noun), deschis (verb), (articol), uşă (Noun). Propoziția are un singur verb (deschis); putem identifica apoi subiectul și obiectul verbului respectiv. În acest caz, din moment ce omul execută acțiunea, subiectul este om iar obiectul este uşă. Pentru că verbul este deschis-Decat Deschide sau se va deschide-știm că propoziția este în trecut, adică acțiunea descrisă a avut loc deja. Acest exemplu este unul simplu, dar arată modul în care analiza poate fi utilizată pentru a lumina sensul unui text. Metodele tradiționale de analizare pot include sau nu diagrame de propoziții. Asemenea ajutoare vizuale sunt uneori utile când propozițiile analizate sunt deosebit de complexe.
Spre deosebire de analiza simplă, analiza discursului se referă la un domeniu mai larg de studiu în ceea ce privește aspectele sociale și psihologice ale limbajului. Cei care efectuează analiza discursului sunt interesați, printre alte subiecte, de genurile de limbaj (cele cu anumite convenții stabilite în diferite domenii) și de relațiile dintre limbaj și comportament social, politică și memorie. În acest fel, analiza discursului depășește mult sfera de aplicare a analizei tradiționale, care este limitată la textele individuale.
Psihingingistica este un domeniu de studiu care tratează limbajul și relația acestuia cu psihologia și neuroștiința. Oamenii de știință care lucrează în acest domeniu studiază modalitățile prin care creierul procesează limbajul, transformând semnele și simbolurile în enunțuri semnificative. Ca atare, ei sunt interesați în primul rând de procesele de bază care fac posibilă analiza tradițională. Sunt interesați, de exemplu, de modul în care diferite structuri ale creierului facilitează însușirea și înțelegerea limbajului.
Lingvistica computațională este un domeniu de studiu în care oamenii de știință au folosit o abordare bazată pe reguli pentru a dezvolta modele computerizate de limbaje umane. Această lucrare combină informatica cu știința cognitivă, matematica, filozofia și inteligența artificială. Cu ajutorul analizei asistate de computer, oamenii de știință pot utiliza algoritmi pentru a efectua analiza textului. Acest lucru este util mai ales oamenilor de știință, deoarece, spre deosebire de analiza tradițională, astfel de instrumente pot fi utilizate pentru a analiza rapid volume mari de text, dezvăluind modele și alte informații care nu ar putea fi obținute cu ușurință în alt mod. În domeniul emergent al umanității digitale, de exemplu, analiza analizată a fost folosită pentru a analiza lucrările lui Shakespeare; în 2016, istoricii literari au concluzionat, printr-o analiză computerizată a piesei, că Christopher Marlowe a fost coautorul „Henry VI” al lui Shakespeare.
Una dintre provocările analizei asistate de computer este aceea că modelele de limbaj computerizate sunt bazate pe reguli, ceea ce înseamnă că oamenii de știință trebuie să spună algoritmilor cum să interpreteze anumite structuri și tipare. Cu toate acestea, în limbajul uman real, astfel de structuri și modele nu au întotdeauna aceleași semnificații, iar lingviștii trebuie să analizeze exemple individuale pentru a determina principiile care le guvernează..