Ce este transparența semantică?

Transparență semantică este gradul în care sensul unui cuvânt compus sau al unei idiome poate fi dedus din părțile sale (sau morfeme).

Peter Trudgill oferă exemple de compuși netransparenti și transparenti: „Cuvântul englez dentist nu este semantic transparent, în timp ce cuvântul norvegian tannlege, literalmente „medicul dinților”, este „(Un Glosar al Sociolingvisticii, 2003).

Se spune că este un cuvânt care nu este semantic transparent opac.

Exemple și observații

• "Intuitiv vorbind, [transparența semantică] poate fi văzută ca o proprietate a structurilor de suprafață, care permite ascultătorilor să efectueze interpretarea semantică cu cele mai mici utilaje posibile și cu cele mai mici cerințe posibile în ceea ce privește învățarea limbilor străine."
  (Pieter A. M. Seuren și Herman Wekker, „Transparența semantică ca factor în Geneza creolă”. Substraturi versus universale în geneza creolă, ed. de P. Muysken și N. Smith. John Benjamins, 1986)
• "Transparență semantică poate fi privit ca un continuum. Un capăt reflectă o corespondență mai superficială, literală, iar capătul opus reflectă o corespondență mai profundă, mai evazivă și mai figurativă. Studiile anterioare au concluzionat că idiomurile transparente sunt în general mai ușor de descifrat decât idiomele opace (Nippold și Taylor, 1995; Norbury, 2004). "
  (Belinda Fusté-Herrmann, „Idiom Comprehension in Teening Bilingual and Monolingual." Dissertation Ph.D., University of South Florida, 2008)
• "Predarea studenților strategiilor pentru a face față limbajului figurativ îi va ajuta să profite de transparența semantică a unor idiome. Dacă își pot da seama de la sine sensul unei idiome, vor avea o legătură de la idiomatic la cuvintele literare, ceea ce îi va ajuta să învețe idiomul. "
  (Suzanne Irujo, „Steering Clear: Evitare în producerea idiopilor”. Revista internațională de lingvistică aplicată în predarea limbilor străine, 1993)

Tipuri de transparență semantică: afine vs. căpșuni

"[Gary] Libben (1998) prezintă un model de reprezentare și prelucrare compusă în care noțiunea crucială este aceea de transparența semantică...

"Modelul Libben distinge între compușii transparenti semantic (coacăze) și unități biomorpemice lexicalizate semantic, care, așa cum presupune Libben, sunt monomorpemice în mintea utilizatorilor de limbă (căpșună). Altfel spus, vorbitorii nativi își dau seama că căpșună pot fi analizate în paie și boabă, căpșună nu conține sensul de paie. Această diferență de transparență semantică este surprinsă la nivel conceptual. Libben distinge două tipuri de transparență semantică. circumscripție electorală se referă la utilizarea morfemelor în sensul lor inițial / schimbat (în pantofi de pantofi, pantofi este transparent, deoarece este utilizat în sensul său original, pe când corn este opac). Componentiality poartă semnificația unui compus în ansamblu: de exemplu, Bighorn este necomponențial, deoarece sensul acestui cuvânt nu poate fi dedus din semnificațiile constituenților săi, chiar dacă acestea sunt legate de morfeme independente. Acest lucru face posibilă inhibarea, de exemplu, a reprezentării lexicale a băiat a unității lexicale boicota, și să inhibe sensul paie a interfera cu interpretarea căpșună."

Referindu-se la aceste considerente în Libben (1998), [Wolfgang] Dressler (în presă) distinge patru grade fundamentale de transparență morfosemantică a compușilor:

1. transparența ambilor membri ai compusului, de ex., usa clopot;
2. transparența membrului principal, opacitatea membrului care nu este șef, de ex., căpșună;
3. transparența membrului non-șef, opacitatea membrului principal, de ex., închisoare-pasăre;
4. opacitatea ambilor membri ai compusului: zumzet-bug.

Este de la sine înțeles că tipul 1 este cel mai potrivit și tipul 4 cel mai puțin adecvat din punct de vedere al predictibilității sensului. "
(Pavol Štekauer, Înțelesul previzibilității în formarea cuvintelor. John Benjamins, 2005)

Împrumutul lingvistic

"În teorie, toate elementele de conținut și cuvintele funcționale din orice Y sunt potențial împrumutate de vorbitorii oricărui X indiferent de tipologia morfologică, deoarece toate limbile au elemente de conținut și cuvinte funcționale. În practică, X nu va împrumuta toate formele lui Y (indiferent dacă sunt împrumutabile sau nu) .Serență perceptivă și transparența semantică, în ei înșiși noțiuni relative, vor conspira împreună pentru a promova clase de forme individuale. Alți factori, de exemplu frecvența și intensitatea expunerii și relevanța, vor restricționa și mai mult lista posibililor candidați. Evident, lista reală a formelor împrumutate poate varia, de fapt, de la vorbitor la vorbitor, în funcție de factori precum gradul de educație (și, prin urmare, familiaritatea cu și expunerea la Y), ocupația (restricționarea expunerii la anumite domenii semantice) și curând."
(Frederick W. Field, Împrumutul lingvistic în contexte bilingve. John Benjamins, 2002)