Unde este comoara pierdută a inca?

Conduși de Francisco Pizarro, cuceritorii spanioli l-au capturat pe Atahualpa, împăratul Inca, în 1532. Au fost șocați când Atahualpa s-a oferit să umple o încăpere mare pe jumătate plină de aur și de două ori cu argint ca răscumpărare. Au fost și mai șocați atunci când Atahualpa și-a făcut promisiunea. Aurul și argintul au început să ajungă zilnic, aduse de supușii Inca. Mai târziu, prădarea unor orașe precum Cuzco a câștigat spaniolilor lacomi și mai mult aur. De unde a venit această comoară și ce a devenit din ea?

Aurul și Inca

Incai erau pasionați de aur și argint și o foloseau pentru ornamente și pentru decorarea templelor și palatelor lor, precum și pentru bijuteriile personale. Multe obiecte erau realizate din aur solid. Împăratul Atahualpa avea un tron ​​portabil de aur de 15 karate care cântărea 183 de kilograme. Inca au fost un trib dintre mulți din regiune înainte de a începe cucerirea și asimilarea vecinilor. Este posibil ca aurul și argintul să fie solicitate ca tribut din partea culturilor vasale. Inca a mai practicat mineritul de bază. Deoarece Munții Anzi sunt bogați în minerale, Incansii au acumulat o mare cantitate de aur și argint până la sosirea spaniolilor. Cea mai mare parte a fost sub formă de bijuterii, podoabe, decorațiuni și artefacte din diverse temple.

Ransomul lui Atahualpa

Atahualpa și-a îndeplinit sfârșitul acordului oferind argint și aur. Spaniolul, temător de generalii lui Atahualpa, l-a ucis oricum în 1533. Până atunci, o avere uluitoare fusese adusă chiar la picioarele cuceritorilor lacomi. Când a fost topit și numărat, erau peste 13.000 de kilograme de aur de 22 de karate și de două ori mai mult de argint. Ploaia a fost împărțită între 160 de cuceritori originali care au luat parte la capturarea și răscumpărarea lui Atahualpa. Sistemul de împărțire a fost complicat, cu diferite niveluri pentru călători, cavaleri și ofițeri. Cei de la nivelul cel mai jos au câștigat încă aproximativ 45 de kilograme de aur și de două ori mai mult argint. La o rată modernă, aurul singur ar valora mult peste o jumătate de milion de dolari.

Al cincilea regal

Douăzeci la sută din lotul luat din cuceriri a fost rezervat regelui Spaniei. Acesta a fost „quinto real” sau „al cincilea regal”. Frații Pizarro, atenți la puterea și la îndemâna Regelui, erau atenți cu privire la cântărirea și catalogarea tuturor comorilor luate, astfel încât coroana să obțină partea sa. În 1534, Francisco Pizarro l-a trimis pe fratele său Hernando înapoi în Spania (nu avea încredere în nimeni altul) cu al cincilea regal. Cea mai mare parte a aurului și argintului au fost topite, dar o mână din cele mai frumoase piese din metalurgie incașă au fost trimise de-a lungul întregii intacte. Acestea au fost afișate o perioadă în Spania înainte ca acestea, de asemenea, să fie topite. A fost o tristă pierdere culturală pentru umanitate.

Sacadarea lui Cuzco

La sfârșitul anului 1533, Pizarro și cuceritorii săi au intrat în orașul Cuzco, inima Imperiului Inca. Au fost întâmpinați ca eliberatori pentru că l-au ucis pe Atahualpa, care fusese de curând în război cu fratele său Huascar peste Imperiu. Cuzco îl sprijinise pe Huáscar. Spaniolii au jefuit orașul fără milă, căutând toate casele, templele și palatele pentru orice aur și argint. Aceștia au găsit cel puțin la fel de multă pradă care le-a fost adusă pentru răscumpărarea Atahualpa, deși până la această dată erau mai mulți cuceritori pentru a împărtăși prada. S-au găsit câteva opere de artă fabuloase, cum ar fi 12 santinele „extraordinar de realiste”, realizate din aur și argint, o statuie a unei femei din aur masiv care cântărea 65 de kilograme și vaze meșteșugite cu măiestrie din ceramică și aur. Din păcate, toate aceste comori artistice au fost topite.

Bogăția Newfound din Spania

A cincea regală trimisă de Pizarro în 1534 a fost doar prima scădere a ceea ce ar fi un flux constant de aur sud-american care curge în Spania. De fapt, impozitul de 20 la sută pe câștigurile slabe obținute de Pizarro s-ar palida în comparație cu cantitatea de aur și argint care, în cele din urmă, își va face drum spre Spania după ce minele din America de Sud au început să producă. Mina de argint din Potosí din Bolivia a produs doar 41.000 de tone de argint în perioada colonială. Aurul și argintul preluate de la oamenii și minele din America de Sud au fost, în general, topite și bătute în monede, inclusiv faimosul dublon spaniol (o monedă de aur de 32 de reali) și „bucăți de opt” (o monedă de argint în valoare de opt reale). Acest aur a fost folosit de coroana spaniolă pentru a finanța costurile ridicate ale menținerii imperiului său.

Legenda lui El Dorado

Povestea bogățiilor furate din Imperiul Inca și-a strălucit curând drum în Europa. Înainte de mult timp, aventurierii disperați se îndreptau spre America de Sud, în speranța de a face parte din următoarea expediție care avea să dea jos un imperiu autohton, bogat în aur. Un zvon a început să se răspândească asupra unui ținut în care regele s-a acoperit în aur. Această legendă a devenit cunoscută sub numele de El Dorado. În următorii două sute de ani, zeci de expediții cu mii de bărbați l-au căutat pe El Dorado în junglele aburitoare, deșerturi înflăcărate, câmpii pline de soare și munți înghețate din America de Sud, care au îndurat foamea, atacuri native, boli și nenumărate alte greutăți. Mulți dintre bărbați au murit fără să vadă atât de mult ca o singură nugget de aur. El Dorado nu a fost decât o iluzie de aur, condusă de visele înrădăcinate ale comorii Inca.

Tezaurul pierdut al Inca

Unii cred că spaniolii nu au reușit să pună mâna lacomă pe toată comoara incașă. Legendele persistă din tezaurele de aur pierdute, care așteaptă să fie găsite. O legendă spune că a existat o mare livrare de aur și argint în drum spre a face parte din răscumpărarea lui Atahualpa când s-a spus că spaniolul l-a ucis. Conform povestirii, generalul inca însărcinat cu transportul tezaurului a ascuns-o undeva și încă nu a fost găsit. O altă legendă susține că Inca General Rumiñahui a luat tot aurul din orașul Quito și l-a aruncat într-un lac, astfel încât spaniolii să nu-l obțină niciodată. Niciuna dintre aceste legende nu are prea multe dovezi istorice pentru a o susține, dar asta nu îi împiedică pe oameni să caute aceste comori pierdute - sau cel puțin în speranța că sunt încă acolo.

Aur Inca pe afișaj

Nu toate artefactele de aur frumos lucrate ale Imperiului Inca și-au găsit drumul în cuptoarele spaniole. Unele piese au supraviețuit, iar multe dintre aceste moaște și-au găsit drum în muzee din întreaga lume. Unul dintre cele mai bune locuri pentru a vedea obiectele de aur inca originale este la Museo Oro del Perú sau Muzeul aurului peruan (denumit în general doar „muzeul aurului”), situat în Lima. Acolo, puteți vedea multe exemple amețitoare de aur incaș, ultimele bucăți din comoara lui Atahualpa.

surse

Hemming, John. Cucerirea Inca Londra: Pan Books, 2004 (original 1970).

Silverberg, Robert. Visul de Aur: Căutătorii lui El Dorado. Atena: Ohio University Press, 1985.