De ce americanii au dat odată „Salamul Bellamy”

Copiii școlilor americani din imagine își arată loialitatea față de drapelul și țara noastră, oferind „Salamul lui Bellamy”, în timp ce recită promisiunea de alianță. În ciuda modului în care ar putea arăta, Salamul Bellamy nu a avut nicio legătură cu dictatorul nazist Adolph Hitler, dar a provocat destul de mult timp în urmă cu mulți ani.

De fapt, Salamul Bellamy este un interesant deoparte de istoria Gajului de Alianță în sine.

Cine a fost „Bellamy?”

Francis J. Bellamy a scris, de fapt, inițiativa originală de Allegiance, la cererea lui Daniel Sharp Ford, proprietarul unei reviste populare din Boston, numită „ Însoțitorul tineretului.

În 1892, Ford a început o campanie pentru plasarea steagurilor americane în fiecare clasă din națiune. Ford credea că odată cu Războiul Civil (1861-1865) încă atât de proaspăt în amintirile atâtor americani, un mare spectacol public de patriotism ar contribui la stabilizarea unei națiuni încă fragile.

Alături de steaguri, Sharp i-a atribuit lui Bellamy, unul dintre scriitorii săi din acea vreme, să creeze o frază scurtă care să fie recitată pentru a onora steagul și tot ceea ce reprezenta. Lucrarea lui Bellamy, Promisiunea de Alianță la pavilion, a fost publicată în documentul Însoțitorul tineretului, și a lovit imediat o coardă cu americanii.

Prima utilizare organizată a Gajului de Alianță a venit pe 12 octombrie 1892, când aproximativ 12 milioane de copii de școală americani au recitat-o ​​pentru a comemora aniversarea de 400 de ani a voiajului lui Christopher Columb.

În 1943, Curtea Supremă a Statelor Unite a decis că administratorii școlii sau profesorii nu puteau obliga elevii să recite gajul.

Cum a devenit Saluta lui Bellamy

Bellamy și Sharp au simțit, de asemenea, un salut fizic, în stil non-militar, ar trebui să fie oferit drapelului, în timp ce gajul a fost recitat.

Când instrucțiunile pentru salut au fost tipărite în Însoțitorul tineretului sub numele său, gestul a devenit cunoscut sub numele de Salamul Bellamy.

Instrucțiunile pentru Salamul Bellamy au fost simple: la recitarea gajului, fiecare persoană trebuia să-și întindă brațul drept direct în față și arătând ușor în sus, cu degetele îndreptate drept înainte sau în direcția steagului, dacă este prezent.

Și a fost bine ... Până când

Americanii nu au avut nicio problemă cu Salamul de la Bellamy și au redat-o cu mândrie până în zilele anterioare celui de-al Doilea Război Mondial, când italienii și germanii au început să arate loialitatea dictatorilor Benito Mussolini și Adolf Hitler cu un salut tulburător de asemănător „Heil Hitler!”..

Americanii care au dat saluta lui Bellamy au început să se teamă că ar putea fi confundați, arătând loialitate față de regimul nazist fascist și puternic nazist. În cartea sa „Spre drapel: istoria improbabilă a gajului de alianță”, a scris autorul Richard J. Ellis, „asemănările din salut au început să atragă comentarii încă de la mijlocul anilor ’30.

De asemenea, temerile au început să crească că redactorii ziarelor și filmelor europene ar putea recolta cu ușurință drapelul american din imaginile cu americanii care au dat Salutația Bellamy, dând astfel europenilor falsa impresie că americanii încep să susțină Hitler și Mussolini.

După cum scria Ellis în cartea sa, „asemănarea jenantă dintre salutul„ Heil Hitler ”și salutul care a însoțit Promisiunea Alianței”, a stârnit temeri în rândul multor americani că Salutația Bellamy poate fi folosită peste mări în scopuri de propagandă pro-fascistă.

Deci, Congresul a spus-o

La 22 decembrie 1942, în zilele în care Congresul s-a ocupat cu adevărat de afaceri, parlamentarii au aprobat un proiect de lege care modifică Codul de pavilion al SUA pentru a mandata că gajul de alianță ar trebui „să fie dat cu mâna dreaptă peste inimă”, exact cum o facem noi astăzi.

Alte modificări ale gajului

Pe lângă dispariția Salamului Bellamy în 1942, formularea exactă a gajului de alianță a fost modificată de-a lungul anilor.

De exemplu, sintagma „Am gajit loialitate la pavilion”, a fost scrisă original de Bellamy ca „Am promis fidelitatea față de pavilionul meu.” „Meul” a fost abandonat de îngrijorarea că imigranții din Statele Unite, chiar și cei care au finalizat procesul de naturalizare ar putea fi privit ca făcând o fidelitate la pavilionul națiunii lor de origine.

Cea mai mare și de departe cea mai controversată schimbare a apărut în 1954, când președintele Dwight D. Eisenhower a condus la adăugarea cuvintelor „sub Dumnezeu” după „o singură națiune”.

„În acest fel, reafirmăm transcendența credinței religioase în patrimoniul și viitorul Americii; în acest fel, vom consolida constant acele arme spirituale care vor fi pentru totdeauna cea mai puternică resursă a țării noastre în pace și război ", a declarat atunci Eisenhower.

În iunie 2002, cea de-a 9-a Circuit Court of Appeal din San Francisco a declarat întreaga promisiune de alianță neconstituțională din cauza includerii sintagmei „sub Dumnezeu”. Instanța a apreciat că fraza încălca garanția primului amendament de separare a bisericii și statului..

Cu toate acestea, a doua zi, judecătorul Alfred Goodwin al Curții de Apel din Circuitul 9 a emis o ședere care a împiedicat executarea hotărârii.

Deci, în timp ce formularea sa se poate schimba din nou, puteți paria că Salamul Bellamy nu va avea loc în viitorul Gajului de Alianță.