avoir este un verb francez neregulat care înseamnă „a avea”. Verbul multitalentat avoir este omniprezentă în limba franceză scrisă și vorbită și apare într-o multitudine de expresii idiomatice, grație utilității și versatilității sale. Este unul dintre cele mai folosite verbe franceze. De fapt, dintre miile de verbe franceze, se numără printre primii 10, care includ și: être, faire, dire, aller, voir, savoir, pouvoir, falloir și pouvoir.
Numeroasele forme de avoir se ocupă să lege limba franceză în trei moduri esențiale: 1) ca verb tranzitiv utilizat frecvent cu un obiect direct, 2) ca verb auxiliar cel mai frecvent pentru timpurile compuse ale limbii și 3) ca verb impersonal în expresia franceză omniprezentă il y a ("acolo este acolo sunt").
Când este folosit singur, avoir este un verb tranzitiv care ia un obiect direct. avoir înseamnă „a avea” în majoritatea simțurilor, inclusiv a avea ceva în posesia și a experimenta ceva în prezent. Avoir à poate însemna „trebuie să”, dar această expresie este mai des tradusă de devoir.
avoir este, de departe, cel mai des utilizat verb auxiliar sau de ajutor în timpurile compuse franceze, care includ o formă conjugată de avoir cu participiul trecut al verbului primar. Ca verb auxiliar, este folosit pentru a construi timpuri compuse, cum ar fi passé composé. Verbe care nu folosesc avoir, utilizare être ca verb auxiliar. De exemplu:
Nu se poate subestima cât de esențială este această funcție pentru limba franceză, întrucât echivalentul este engleza. Ca verb impersonal (verbe impersonnel), avoir este verbul din expresia utilitară il y a. Se traduce prin „există” atunci când este urmat de un singular și „există” atunci când este urmat de un plural. Câteva exemple:
Atent la pronunția lui avoir. Consultați un audiobook pentru a auzi pronunțiile corecte.
1. În franceza mai formală, există multe legături solide implicate în pronunția lui avoir:
Studenții confundă adesea pronunția ils ont (Aller, Sunet Z) și ei sunt (être, Sunet), care este o greșeală majoră.
2. În franceza modernă informală, există o mulțime de „alunecări” (eliziuni). De exemplu, tu la fel de se pronunță TA.
3. Glisările sunt în pronunțiile de zi cu zi ale expresiei comune il y a: