Comenzi directe folosind starea de spirit imperativă în spaniolă

Forma imperativă a verbelor, folosită pentru a da comenzi, este una dintre cele mai neobișnuite în spaniolă. Ca o conjugare distinctivă, ea există doar cu „tú” și „tu,” la persoana a doua familiară. Uneori se folosesc diferite conjugări afirmative (faceți ceva) și negativ (nu). Deoarece comenzile directe pot suna uneori nepoliticoase sau impolite, vorbitorii nativi evită adesea imperativul în favoarea altor construcții verbale.

Usor de invatat

Forma imperativă a verbelor este destul de ușor de învățat. Pentru verbele obișnuite, imperativul afirmativ familiar (cel care merge cu „tú” și „vosotros”) se formează prin renunțarea la litera finală („r”) a infinitivului, cu excepția verbelor care se termină cu „-ir”, în caz în care, sfârșitul este schimbat în „-e”. În plural, litera finală a infinitivului este schimbată în „d”. Pentru comenzile formale și negative, se folosește conjugarea subjunctivă.

Forma imperativă este echivalentă cu utilizarea verbului neconjugat în engleză fără subiect. De exemplu, dacă spuneți cuiva în engleză să se uite, comanda este "look". Echivalentul spaniol poate fi „mira”, „mire”, „mirad” sau „miren”, în funcție de cine vorbești.

Comenzi directe pentru verbele „-ar”

Folosind ca exemplu "hablar" (pentru a vorbi), conjugările includ:

• Cunoscut familiar: habla tú, no hables tú> vorbesc, nu vorbiți
• Formular singular: Ud hable, Ud hable Ud. > vorbi, nu vorbi
• Plural familiar: vorbim despre voi, nu vorbiți voi> vorbiți, nu vorbiți
• Plural formal: hablen Uds., No hablen Uds. > vorbi, nu vorbi

Folosiți forma imperativă numai pentru comenzile afirmative familiare. În alte cazuri, utilizați conjugarea subjunctivă prezentă. Același lucru este valabil și pentru verbele „-er” și „-ir”.

Comenzi directe pentru verbele „-er”

Folosind ca exemplu "comer" (a mânca), conjugările includ:

• Cunoscut familiar: vino tú, nu te comas> mănâncă, nu mănâncă
• Formular singular: comă Ud., Fără coma Ud. > mananca, nu mananca
• Plural familiar: comed you, no comáis vos> mânca, nu mânca
• Formal plural: coman Uds., Fără coman Uds. > mananca, nu mananca

Comenzi directe pentru verbele -ir

Folosind „scriir” (pentru a scrie) ca exemplu, conjugările includ:

• Familiar singular: escribe tú, no escribas tú> scrie, nu scrie
• Formular singular: scrie Ud., Nu scrie Ud. > scrie, nu scrie
• Plural familiar: scrieți-vă, nu vă scrieți, nu scrieți
• Formal plural: scrie Uds., Nu scrie Uds. > scrie, nu scrie

Pronumele este inclus în graficele de mai sus pentru claritate. Pronumele cunoscute ("tú" și "vosotros") sunt de obicei omise în utilizarea efectivă, cu excepția cazului în care este nevoie de claritate sau accent, în timp ce pronumele formale ("tu" și "ustedes") sunt mai des utilizate.

Sfaturi pentru utilizarea stării de spirit imperative

Utilizarea imperativului este destul de simplă, dar învățarea câtorva orientări vă va ajuta să o utilizați corect. Imperativul familiar singular afirmativ (folosit cu „tú”) este de obicei regulat. Verbele neregulate sunt aceste opt, împreună cu verbele derivate din ele:

• Decir, di> a spune
• Hacer, haz> a face sau a face
• Ir, ve> a merge
• Poner, pon> a pune
• Salir, sal> a pleca
• Ser, sé> a fi
• Tener, ten> a avea
• Venir, ven> a veni

Toate verbele sunt regulate în imperativul familiar afirmativ plural. Comenzile „vosotros” sunt rareori utilizate în America Latină. În mod normal, forma „ustedes” este folosită atunci când vorbim chiar și cu copii sau rude. Pronumele obiect și pronumele reflexive sunt atașate comenzilor afirmative și preced comenzile negative, de exemplu: