Deși există cu siguranță o mulțime de verbe obișnuite care se conjugă în conformitate cu modelele pe care le înveți în manualele, există și o serie de verbe care nu cooperează cu aceste reguli. A treia verbă de conjugare se încadrează în această categorie și are o caracteristică unică despre sfârșitul lor, pe care va trebui să-l știți dacă veți conjuga verbe precum un vorbitor nativ.
Pentru început, infinitivele tuturor verbelor obișnuite din italiană se termină în -are, -ere, sau-ire și se referă la primul, al doilea sau al treilea verb, respectiv, conjugare..
În engleză, infinitivul (l'Infinito) este format din la + verb.
Începeți cu a treia verbe de conjugare, care sunt verbe cu infinitive care se termină în -ire. Sunt, de asemenea, mai simplu numite -ire verbe.
Tensiunea actuală a unui verb -ire regulat se formează prin renunțarea la sfârșitul infinitivului (-ire) și adăugarea finalurilor corespunzătoare la tulpina rezultată. Există un final diferit pentru fiecare persoană, „eu”, „tu” sau „noi”, de exemplu.
Capire: Pentru a înțelege (tensiunea actuală)
io Capisco | noicapiamo |
tucapisci | Voicapite |
lui, lei, lei capisce | essI, Loro capiscono |
Când vine vorba de starea de spirit indicativ și subjunctiv, multe verbe -ire adaugă sufixul -isc la prima, a doua și a treia persoană la singular și la persoana a treia la plural. Sufixul -isc se adaugă, de asemenea, la persoana a doua și a treia persoană singulară și la a treia persoană la plural a dispoziției imperative prezente.
finire: A termina
Preferire: A prefera
Languire: a lingi, a estompa
Mentire: a minti
Alte verbe au de asemenea ambele forme, dar capătă o semnificație diversă:
Ripartire
În general, participiul prezent (il participiopresente) a treia verbă de conjugare se termină în -ente. Mai multe au forma -iente, iar câteva pot avea ambele terminații:
Unele participante schimbă litera care precede participiul -iente la litera z:
Alte verbe populare care sunt a treia conjugare și iau sufixul -isc sunt: