Cum se folosește L’on sau On în franceză

On este pronumele subiectului impersonal francez și, în mod normal, nu ar trebui să fie precedat de nici eu

obiect definit articol

În limba franceză veche, on a fost subiectul pentru substantiv  homme, așa că în acest moment am însemnat les hommes. Când cazul subiect a dispărut în franceză, a rămas blocat ca pronume și a păstrat capacitatea de a lua articolul definit. L'on este mult mai des întâlnit în limba franceză scrisă decât în ​​vorbită, deoarece este o construcție formală și elegantă, iar scrisul tinde să fie mai formal decât discursul. Astăzi, aceasta este considerată pur și simplu o consoană euforică și este folosită în următoarele situații:

1. După anumite cuvinte monosilabice care se termină într-un sunet vocal, ca. et, ou, où, qui,quoi, și si, pentru a evita un hiatus.

• Sais-tu și ești o cerere ?  (evita da mai departe) Știi dacă cineva a întrebat?
• ... și sunt un dit la verité.          (evita et on) ... și ei au spus adevărul.

2. După Que, lorsque, și puisque, pentru a evita contracția qu'on (suna ca con), mai ales dacă următorul cuvânt începe cu sunetul con.

• Cândque l’on arrivé ... (evita lorsqu'on) Cand am ajuns…
• Eu fac faut care sunt comprenne. (evita qu'oncomprenne) Este necesar ca toată lumea să înțeleagă.

3. La începutul unei propoziții sau a unei clauze. Această utilizare a lui nu este o problemă de eufonie, ci mai degrabă o retragere de la l'époque classique și este astfel foarte formal.

• Nu sunt sait jamais.  Nu se știe niciodată.   
• Lorsque je suis arrivé, eu sunt o zi bună.  Când am ajuns, toată lumea și-a spus salut.

Notă: În scopul eufoniei, pe se folosește în loc de Sunt pe

• După Dont (le livre dont on a parlé)
• În fața cuvintelor care încep cu L (je sais où on lit)