Vocea pasivă este o abordare a structurării propoziției care este folosită atât în spaniolă cât și în engleză, deși vorbitorii de engleză sunt mai susceptibili să o utilizeze.
O propoziție în care subiectul verbului principal este de asemenea acționat de verb se află în vocea pasivă. De asemenea, putem spune că verbul este în vocea pasivă. O utilizare obișnuită a vocii pasive este aceea de a indica ce i s-a întâmplat subiectului propoziției fără a spune cine sau ce a desfășurat acțiunea (deși actorul poate fi indicat într-o frază prepozițională).
Unul dintre motivele pentru care vocea pasivă este mult mai frecventă în engleză este aceea că spaniola folosește adesea verbe reflexive în care engleza folosește vocea pasivă. Experții în scriere sfătuiesc, de obicei, să nu folosească inutil vocea pasivă, deoarece vocea activă apare ca fiind mai plină de viață și face o treabă mai bună de a transmite acțiuni.
În engleză, vocea pasivă se formează folosind o formă a verbului „a fi” urmată de participiul trecut. Este la fel în spaniolă, unde există o formă de ser este urmat de participiul trecut. Participiul trecut în astfel de cazuri este modificat, dacă este necesar, pentru a fi de acord cu numărul și sexul cu subiectul propoziției.
Vocea pasivă este cunoscută în spaniolă sub numele de la voz pasiva.