Definiția soluției apoase în chimie

O soluție apoasă este orice soluție în care apa (H₂O) este solventul. Într-o ecuație chimică, simbolul (aq) urmează un nume de specie pentru a indica faptul că se află într-o soluție apoasă. De exemplu, dizolvarea sării în apă are reacția chimică:

NaCl (e) → Na⁺(aq) + Cl^-(Aq)

Deși apa este adesea numită solvent universal, dizolvă numai substanțele care sunt de natură hidrofilă. Exemple de molecule hidrofile includ acizi, baze și multe săruri. Substanțele care sunt hidrofobe nu se dizolvă bine în apă și tind să nu formeze soluții apoase. Exemplele includ multe molecule organice, inclusiv grăsimile și uleiurile.

Când electroliții, cum ar fi NaCl și KCl, se dizolvă în apă, ionii permit soluției să conducă electricitate. Nonelectroliții precum zahărul se dizolvă și în apă, însă molecula rămâne intactă și soluția nu este conductivă.

Exemple de soluție apoasă

Cola, apa sărată, ploaia, soluțiile acide, soluțiile de bază și soluțiile de sare sunt exemple de soluții apoase. 

Exemple de soluții care nu sunt soluții apoase includ orice lichid care nu conține apă. Uleiul vegetal, toluenul, acetona, tetraclorura de carbon și soluțiile făcute cu acești solvenți nu sunt soluții apoase. În mod similar, dacă un amestec conține apă, dar nu se dizolvă solutii în apă ca solvent, nu se formează o soluție apoasă. De exemplu, amestecul de nisip și apă nu produce o soluție apoasă.