Int, scurt pentru „număr întreg”, este un tip de variabilă fundamentală încorporat în compilator și folosit pentru a defini variabile numerice care conțin numere întregi. Alte tipuri de date includ float și double.
C, C ++, C # și multe alte limbaje de programare recunosc int ca tip de date.
În C ++, urmărește modul în care declari o variabilă întreagă:
int a = 7;
Numai numere întregi pot fi stocate în variabile int, dar pentru că pot stoca atât numere pozitive, cât și negative, sunt considerate și semnate.
De exemplu, 27, 4908 și -6575 sunt înregistrări int valide, dar 5.6 și b nu sunt. Numerele cu părți fracționale necesită o variabilă de tip float sau dublu, ambele putând conține zecimale.
Mărimea numărului care poate fi stocat în int de obicei nu este definită în limbă, ci depinde în schimb de computerul care rulează programul. În C #, int este de 32 biți, astfel încât intervalul de valori este de la -2,147.483.648 la 2.147.483.647. Dacă sunt necesare valori mai mari, se poate utiliza tipul dublu.
Nullable int are aceeași gamă de valori ca int, dar poate stoca nul pe lângă numerele întregi. Puteți atribui o valoare int nullable la fel cum ar face pentru int și puteți, de asemenea, să atribuiți o valoare nulă.
Nullable int poate fi util când doriți să adăugați o altă stare (nevalidă sau neinițializată) la un tip de valoare. Intul nullable nu poate fi utilizat în bucle, deoarece variabilele buclă trebuie întotdeauna declarate ca int.
Int este similar cu tipurile float și duble, dar servesc scopuri diferite.
Int:
Flotare și tipuri duble:
Diferența dintre tipurile float și duble constă în gama de valori. Gama dublului este de două ori mai mare decât cea a plutitorului și poate găzdui mai multe cifre.