Teoria devianței și tulpinii în sociologie

Teoria tulpinii explică comportamentul deviant ca un rezultat inevitabil al suferinței pe care o experimentează indivizii atunci când sunt lipsiți de modalități de a atinge obiective valorice cultural. De exemplu, societatea occidentală pune valoare pe succesul economic, chiar dacă averea este accesibilă doar unui procent mic de oameni. Rezultă unii indivizi din clasele inferioare care folosesc mijloace neconvenționale sau penale pentru a obține resurse financiare.

Teoria tensiunii: o imagine de ansamblu

Sociologul american Robert K. Merton a dezvoltat teoria tulpinilor, concept conectat atât la perspectiva funcționalistă asupra devianței, cât și la teoria anomiei a lui Émile Durkheim. Merton a afirmat că societățile sunt compuse din două aspecte de bază: cultura și structura socială. Valorile, credințele, obiectivele și identitățile noastre sunt dezvoltate pe tărâmul cultural. Acestea formează ca răspuns la structurile sociale existente, care oferă în mod ideal mijloacele pentru ca publicul să își atingă obiectivele și să trăiască identități pozitive. Adesea, însă, oamenii nu au mijloacele de a atinge obiective apreciate cultural, ceea ce îi determină să se simtă încordat și, eventual, să se angajeze într-un comportament deviant.

Folosind raționamentul inductiv, Merton a dezvoltat teoria tulpinilor examinând statisticile criminalității pe clase. El a descoperit că persoanele din clase socioeconomice inferioare aveau mai multe șanse să comită infracțiuni care implică achiziții (furturi într-o formă sau alta). El a susținut că atunci când oamenii nu pot atinge „obiectivul legitim” al succesului economic prin „mijloace legitime” - educație și muncă asiduă - se pot orienta către mijloace nelegitime de a face acest lucru. Valoarea culturală a succesului economic este atât de mare încât unii oameni sunt dispuși să dobândească bogăție, sau săvârșirile ei, prin orice mijloace necesare.

Cinci răspunsuri la efort

Merton a remarcat că răspunsul deviant la tulpină a fost unul dintre cele cinci răspunsuri pe care le-a observat în societate. El a făcut referire la o astfel de devianță ca „inovație”, identificând celelalte răspunsuri la încordare ca fiind conformitatea, ritualismul, retreatismul și rebeliunea..

Conformitatea descrie persoanele care urmăresc obiective valorizate cultural prin mijloace legitime, iar ritualismul se referă la indivizii care își stabilesc obiective mai realiste pentru ei înșiși. Retreatismul îi explică pe cei care resping obiectivele unei societăți și refuză să încerce să le obțină. Acești indivizi sunt atât de dezinvestiți în aceste obiective încât se retrag din societate. În cele din urmă, rebeliunea se aplică persoanelor care resping și înlocuiesc obiectivele valorizate cultural și modalitățile de realizare a acestora sancționate social.

Aplicarea teoriei tensiunii în Statele Unite

În SUA, multe persoane se străduiesc pentru succesul economic, considerate cheia pentru a avea o identitate pozitivă într-o societate capitalistă și consumistă. Educația și munca grea pot ajuta americanii să atingă statutul de clasă medie sau superioară, dar nu toată lumea are acces la școli de calitate sau la locuri de muncă. Clasa, rasa, sexul, orientarea sexuală și capitalul cultural influențează probabilitatea unei persoane de a urca pe scara socioeconomică. Cei care se simt incapabili să-și crească poziția de clasă simt o încordare care poate duce la implicarea în comportamente deviante, cum ar fi furtul, delapidarea sau vânzarea de bunuri pe piața neagră pentru a obține averea.

Oamenii marginalizați de rasism și clasism sunt cel mai probabil să experimenteze încordare, deoarece au aceleași obiective ca și colegii lor americani, dar își găsesc oportunitățile limitate într-o societate plină de inegalități sistemice. Prin urmare, acești indivizi pot avea mai multe șanse să apeleze la metode nesanțate pentru a obține succesul economic, deși o mulțime de așa-numite „crime cu guler alb” au loc în mod obișnuit și în SUA. Această formă de infracțiune se referă la faptele greșite ale privilegiatului economic, cum ar fi un executiv corporativ care comite fraude sau se implică în tranzacționare privilegiată pe piața de valori.

Discuția despre teoria tulpinilor se extinde dincolo de crimele de achiziție. De asemenea, s-ar putea încadra mișcarea Black Lives Matter și proteste împotriva violenței polițienești ca exemple de rebeliune provocată de încordare. Africani americanii în prezent și istoric au demonstrat împotriva nedreptății sociale pentru a-i determina pe parlamentari să adopte o legislație care să distribuie mai uniform resursele țării. Abilitarea economică este unul dintre obiectivele acțiunii afirmative și a legilor care interzic discriminarea pe motive de rasă, sex, religie, dizabilitate etc..

Demonstranții sărbătoresc verdictul în procesul de omor al polițistului Jason Van Dyke din 5 octombrie 2018. Van Dyke a fost găsit vinovat de omor de gradul doi și 16 acuzații de baterie agravată în moartea la împușcare a unui Laquan McDonald, în vârstă de 17 ani. Joshua Lott / Getty Images  

Critici ale teoriei tensiunii

Sociologii au folosit teoria tulpinilor pentru a explica comportamente deviante legate de achiziție și pentru a sprijini cercetarea care leagă condițiile social-structurale de obiective valorice cultural. În acest sens, mulți consideră că teoria lui Merton este valoroasă și utilă. Unii sociologi, însă, pun la îndoială conceptul său de „devianță”, susținând că devianța este un construct social. Cei care se angajează în comportamente ilicite pentru a obține succesul economic pot participa pur și simplu la comportamente normale pentru indivizi în circumstanțele lor. Având în vedere acest lucru, criticii teoriei tulpinilor susțin că caracterizarea crimelor de achiziție ca deviante poate duce la politici care încearcă să controleze oamenii, mai degrabă decât să facă societatea mai echitabilă.

Actualizat de Nicki Lisa Cole, doctorat.