Domesticirea cailor

Domesticirea este procesul prin care oamenii iau specii sălbatice și le aclimatizează spre reproducere și supraviețuire în captivitate. În multe cazuri, animalele domestice servesc un anumit scop pentru oameni (sursa de hrană, forța de muncă, companie). Procesul de domesticire are ca rezultat modificări fiziologice și genetice ale organismelor de-a lungul generațiilor. Domesticirea diferă de îmblânzirea prin faptul că animalele îmblânzite se nasc în sălbăticie, în timp ce animalele domesticite sunt crescute în captivitate.

Când și unde au fost cai dominați?

Istoria cailor în cultura umană poate fi urmărită până în 30.000 î.Hr., când caii au fost înfățișați în picturile rupestre paleolitice. Caii din tablouri seamănă cu animale sălbatice și se crede că adevărata domesticire a cailor nu a avut loc timp de zeci de mii de ani. Se crede că caii înfățișați în picturile rupestre paleolitice au fost vânate pentru oameni de către oameni.

Există mai multe teorii despre când și unde a avut loc domesticirea calului. Unele teorii estimează că domesticirea a avut loc aproximativ 2000 î.Hr., în timp ce alte teorii plasează domesticirea încă din anul 4500 î.Hr..

Dovezile obținute din studiile ADN mitocondriale sugerează că domesticirea cailor a avut loc în mai multe locații și în diferite momente. În general, se crede că Asia Centrală este printre site-urile în care a avut loc domesticirea, siturile din Ucraina și Kazahstan oferind dovezi arheologice.

Ce rol au jucat primii cai domestici?

De-a lungul istoriei, caii au fost folosiți pentru călărie și pentru tragerea cărucioarelor, carele, plugurile și căruțele. Ei au jucat un rol semnificativ în război ducând soldați în luptă. Deoarece se crede că primii cai domestici au fost destul de mici, este mai probabil să fie folosiți pentru a trage căruțe decât pentru călărie.