El Niño și Schimbările Climatice

Știm că schimbările climatice globale afectează evenimentele climatice la scară largă, cum ar fi musonii și ciclonii tropicali, deci ar trebui să fie același lucru și pentru frecvența și puterea evenimentelor El Niño?

De ce s-ar lega evenimentele El Niño de încălzirea globală?

În primul rând, Oscilarea Sudică a El Niño (ENSO) poate fi rezumată la un volum foarte mare de apă neobișnuit de caldă care se acumulează în Oceanul Pacific în largul coastei Americii de Sud. Căldura conținută în acea apă este eliberată în atmosferă, afectând vremea pe o mare porțiune a globului. Condițiile El Niño apar în urma interacțiunilor complexe între instabilitatea aerului tropical, presiunea atmosferică, schimbările dominante ale vântului, curenții de suprafață oceanului și mișcările de masă profundă a apei. Fiecare dintre aceste procese poate interacționa cu schimbările climatice, făcând predicții cu privire la caracteristicile viitoarelor evenimente din El Niño. Cu toate acestea, știm că schimbările climatice afectează în mod semnificativ atât condițiile atmosferice, cât și cele oceanice, deci trebuie să se aștepte schimbări.

O creștere recentă a frecvenței evenimentelor El Niño

De la începutul anilor 20^lea secol, frecvența evenimentelor El Niño pare să fi crescut, cu o tendință similară pentru intensitatea evenimentelor. Cu toate acestea, variațiile mari de la an la an scad încrederea în tendința observată. Cu toate acestea, trei evenimente recente, 1982-83, 1997-98 și 2015-16 au fost cele mai puternice înregistrate.

Prea complex un fenomen pentru prognoză?

În ultimele două decenii, studiile au identificat mecanisme prin care încălzirea globală ar putea afecta mulți dintre șoferii El Niño menționați mai sus. Cu toate acestea, în 2010 a fost publicată o analiză atentă, în care autorii au concluzionat că sistemul este prea complex pentru a trage concluzii clare. În cuvintele lor: „feedback-urile fizice care controlează caracteristicile ENSO sunt probabil afectate de [schimbările climatice], dar cu un echilibru delicat între procesele de amplificare și amortizare, ceea ce înseamnă că nu este clar în acest moment dacă variația ENSO va crește sau cu alte cuvinte, buclele de feedback în sistemele climatice fac dificile predicțiile.

Ce spune ultima știință?

În 2014, un studiu publicat în Journal of Climate a găsit o modalitate mai clară de a anticipa diferențele dintre evenimentele El Nino în cadrul schimbărilor climatice: în loc de evenimentele în sine, au analizat modul în care interacționează cu alte modele de scară largă care au loc peste America de Nord, într-o fenomen numit teleconnectare. Rezultatele lor indică o schimbare spre est a precipitațiilor peste medie în timpul anilor Ni Niño peste jumătatea vestică a Americii de Nord. Se preconizează alte schimburi mediate de teleconexiune în America Centrală și nordul Columbia (devenind mai uscate) și în sud-vestul Columbia și Ecuador (se udă).

Un alt studiu important publicat în 2014 a folosit modele climatice mai rafinate pentru a revizui problema dacă încălzirea globală ar schimba frecvența evenimentelor puternice El Niño. Rezultatele lor au fost clare: El Niños intens (precum cele din 1996-97 și 2015-2016) se va dubla în frecvență pe parcursul următorilor 100 de ani, apărând în medie o dată la zece ani. Această constatare este gravă, având în vedere impactul mare pe care aceste evenimente îl au asupra vieții și infrastructurii, datorită secetei, inundațiilor și valurilor de căldură.

surse

Cai și colab. 2014. Frecvența extremă a El Niños la dublu în 21^Sf Secol. Natura schimbărilor climatice 4: 111-116.

Collins și colab. 2010. Impactul încălzirii Gobal asupra Oceanului Pacific Tropical și El Niño. Nature GeoScience 3: 391-397.

Steinhoff și colab. 2015. Impactul proiectat al modificărilor ENSO din secolul XXI asupra precipitațiilor asupra Americii Centrale și a Nord-Vestului Americii de Sud. Dinamica climei 44: 1329-1349.

Zhen-Qiang și colab. 2014. Schimbări provocate de încălzirea globală în teleconectările El Niño peste Pacificul de Nord și America de Nord. Journal of Climate 27: 9050-9064.